Mai târziu aveam să aflu de la prietenii și apropiații mei că Alex a fost închis din cauza stupidei lui prostii, iar Adrian a rămas tot timpul cu mine la spital în speranța că va afla vești bune despre starea mea de sănătate.
– Domnilor vă rugăm să ieșiți afară, pacienta trebuie operată de urgență.
– Băieți, băieți cine va pus să vă jucați cu armele într-un spital, spuse pe un ton ciudat unul dintre polițiști, apoi continuă. Domnule paznic, care dintre cei doi este adevăratul vinovat.
– Domnule, domnule acesta a intrat primul, dar nu avea nimic, iar acesta nici nu a stat să-l verificăm (și arătând cu mâna către Alex). Domnule acum pot să plec? insistă portarul speriat.
– Da ești liber, iar voi doi veniți la secție.
– Eu nu vin, dacă vreți o să vă scriu declarația aici, dar prefer să stau lângă iubita mea…
– Iubita ta? țipă Alex în spatele lui Adrian. Să-ți amintesc domnule că eu o iubesc mult mai mult decât tine și mai presus de toate oficial ea este prietena mea, cum poți să spui tu asta? Pentru a-mi apăra această iubire sunt în stare să ucid… nu o să vă las niciodată să fiți fericiți…
– Ce? Cum poți spune prostia asta? întreabă Adrian furios.
Înainte să se producă o altă încăierare între cei doi, polițistul reuși să-i oprească și până să mai spună acesta ceva o asistentă se apropie rapid de Adrian și îi spuse pe un ton temător:
– Domnule, domnule Adrian vă rog să veniți să completați repede un formular, astfel pacienta nu va putea fi operată dacă nu aveam acest document, iar starea pacientei se înrăutățește cu fiecare secundă care trece.
– Domnule eu ce fac? spuse Adrian către polițist.
– Hai tinere du-te și fă-ți treaba se pare că îl avem deja pe cel care ne interesa.
Luându-l forțat pe Alex au plecat eliberând holul spitalului. După câteva ore bune de așteptare, doctorul iese din sala de operație și se apropie de tânărul care îl aștepta în fața ușii cu lacrimi în ochi.
– Domnule, operația a fost un succes, dar starea domnișoarei încă este instabilă și poate cine știe în timp se poate agrava. Nu rămâne decât să vă rugați pentru sănătatea ei.
– Domnule doctor, pot să o văd, vă rog, îmi doresc să o văd.
– Încă nu puteți să o vedeți mai întâi trebuie să se stabilizeze starea domnișoarei, apoi puteți să intrați în salon. Acum trebuie să plec. Sănătate multă!
– Vă mulțumesc din suflet!
În spre dimineață când începuse să se crape de ziuă, iar razele soarelui să încălzească pământul, tocmai atunci un șir interminabil de asistente și doctori au intrat grăbiți în salonul lui Alice. Adrian speriat pentru că nu înțelegea ce se întâmpla reuși să oprească o asistentă din drumul ei și să întrebe:
– Doamnă vă rog spuneți-mi ce se întâmplă în salonul domnișoarei Alice?
– Domnule, pacienta a făcut un stop cardiac, viața ei acum atârnă de un fir de ață…
– Cum? Nu este posibil așa ceva, spuse Adrian prăbușindu-se parcă de durere în colțul în care aștepta de atâtea ore să intre în salonul lui Alice.
– Domnule vă simțiți bine?
– Doamnă vă rog să o salvați pe Alice a mea, vă rog.
– O să facem tot ce putem, dar asta nu ține doar de noi…
După câteva minute care păreau că nu mai trec și se transformau în câteva ore și nu minute au ieșit din acel salon medicii și asistentele. Adrian se ridică în picioare și se îndreaptă grăbit să oprească pe unul dintre ei.
– Domnule ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat cu Alice?
– Domnule liniștiți-vă, domnișoara acum se simte bine. Se pare că este o tânără foarte norocoasă, ori dragostea ta a ajutat-o să trăiască.
– Domnule pot să o văd?
– Da, dar vă rog să nu stați prea mult în salon. Domnișoara are nevoie de odihnă… a trecut printr-o operație grea și trebuie să se refacă.
– Vă mulțumesc, domnule doctor!
– Cu plăcere. Acum hai fugi în salon, dacă te grăbești o poți găsi chiar trează.
– Mulțumesc mult!
După ce termină de vorbit cu medicul se îndreaptă cu pași repezi spre locul unde se afla iubita sa. Se apropie de patul ei, se așează în genunchi și îi cuprinse mâna ei delicată în mâna lui brăzdată parcă de vânătăi și griji, apoi îi ridică mâna încet, se apleacă și își atinse buzele de pielea palidă a fetei. Rămase lângă patul ei până seara, când veni în fuga mare Mary să vadă cum se simte prietena ei, fără să știe tot ce se întâmplase până atunci. Deschise ușa și se întristă când îl zări pe Adrian lângă patul prietenei ei, Alice, mai ales că el ațipise cu capul pe mâna ei firavă.
– Adrian? Ce cauți tu aici? De ce ești aici? deveni Mery furioasă…
– Mery, te rog nu face o scenă aici… trebuie să vorbim…
Adaugă un comentariu