Nu știu cum se face că timpul petrecut cu David se scurge atât de repede, încât nici nu îmi dau seama. De exemplu am încercat să mă bucur astăzi de cele câteva minute bune petrecute cu el, însă durerea mea puternică de cap nu prea m-a lăsat să fac mare lucru.
Cel puțin a trebuit să înghit o pastilă ca să pot sta cu cel mic și tot degeaba. La un moment dat de atâta durere simțeam că nu mai am aer să mai respir și cu toatea astea David m-a pupăcit mult și bine. Știu că la un moment dat, mama lui i-a spus să mă lase că nu mai am aer și el mai rău făcea.
Ce-i drept și mie și lui ne place să ne petrecem timpul împreună și sincer abia aștept concediul să stau cu el. Mi-am făcut atâtea planuri în ceea ce-l privește pe David, încât nu știu dacă ne va ajunge tot concediul meu. Sper doar să nu mai am parte de dureri și să duc la bun sfârșit ceea ce am început, deși nu știu câtă forță o să mai am.
De multe ori îmi spun că totul va fi bine, că nu am nimic și că în mare parte trebuie să-mi văd mai departe de treabă, număi că… lucrurile sunt mult mai complicate de atât. De aceea mi-am propus ca acest concediu să îl petrec cu David și cu apropiați.
Vreau să stau cât mai mult timp cu ei, cel puțin atât cât pot, cât mai am forță și energie să mă mișc. Știu că nu-mi va fi deloc ușor, dar voi încerca să nu mă mai gândesc la dureri, ci la ceea ce pot face și la micile bucurii pe care mi le ofera Daviduțul meu. Și uite că acum îmi dau seama că ar trebui să mă gândesc ce cadou îi voi face de Crăciun micuțului meu…
Adaugă un comentariu