Îmi iubesc prietenul și asta nu mai e o incertitudine ca până acum. Sincer deja mă gândesc să trec la următorul nivel din viața mea, să mă dezvolt mai mult, să învăț să-l respect pe el și mai mult, dar printre multe altele îmi doresc să învăț cum trebuie să mă comport în situații critice ale relației noastre. Până la urmă îmi doresc să trec la următoarea etapă din viața mea.
Îmi doresc o familie la fel de normală ca a tuturor și poate puțin mai specială, îmi doresc să am o viață normală și, da, îmi doresc să am un bebe sau doi sau câți or fi să fie, nu pot să neg asta. Doar că pentru această etapă mai am nevoie de puțin timp pentru a mă putea dezvolta atât emoțional, cât și psihic. Știu că pentru etapa asta am nevoie să mă dezvolt și mai mult decât atât să mă simt bine în pielea mea.
Și cu toate astea îmi doresc ca iubitul meu să mă sprijine întrutotul. Deși sunt conștientă că mă pot bucura de sprijinul lui sinceră să fiu abia aștept să trec prin această perioadă. Știu că nu va fi nici foarte ușoară, dar nici foarte grea și mai știu că de fiecare dată când voi întâmpina obstacole el va fi acolo să mă ajute, să mă sfătuiască. Nu pot să nu mărturisesc faptul că abia aștept să-mi văd iubitul cu bebe în brațe.
Sunt sigură că va fi un tată exemplar și un soț model de asta nu mă îndoiesc. Știu că vor fi momente și mai puțin plăcute într-o astfel de etapă, dar dacă nu ar exista asta ar însemna că nu aș putea evolua corect într-o lume și așa mult prea sugrumată de probleme. Pe de altă parte nu mă grăbesc în direcția asta ci mai degrabă aștept fiecare pas observând ce se întâmplă și ce se schimbă în jurul meu… Aaaaa, și încă ceva – PS: te iubesc!
Adaugă un comentariu