Frică, teamă și fiori… pe toate le-am simțit în trecutul meu, dar acum m-am hotărât să nu mai aparțin lui… am o viață înainte cu bune și cu rele, mă voi descurca pentru că sunt ambițioasă, am voință și mai presus de toate vreau să-mi îndeplinesc toate visele, chiar dacă uneori pare o nebunie ceea ce vreau să fac, asta mă ține încă cu picioarele pe pământ și mă face să lupt în continuare pentru ele.
M-am săturat să fiu captivă între problemele din trecut, m-am săturat să rămân singură, în urma tuturor, așa cum o frunză rămâne pe timp de toamnă spre iarnă, singură printre ramurile unui arbore. Vreau mai mult de atât, vreau să mă eliberez din acest trecut nefericit și vreau… și-mi doresc să mă ridic deasupra lui, să mă refac după o lungă perioadă de stagnare, de hibernare mai bine spus… vreau să uit de tot ce a fost, vreau o viață nouă, cu oameni noi, cu întâmplări noi, cu tot ce poate fi bun pentru o viață normală și aproape fricită, aproape de toate visele mele, aproape de oamenii pe care îi iubesc, pe care i-am cunoscut acum în prezent, în acest prezent care mă face fericită… mă face să fiu așa cum sunt eu în realitate, fără să mă schimbe nimeni, fără să aibă prea multe pretenții de la mine, pentru lucrurile pe care le fac, un lucru e clar nu vreau să mă schimbe nimeni, dacă acea schimbare va veni, va avea loc doar dacă eu mă simt bine cu acea schimbare.