Uneori sunt aici sub razele soarelui ce-mi alintă sufletul în fiecare dimineaţă. Mă trezeşte cu o rază, mă spală cu picături de rouă, ca mai apoi să mă topească de dor şi căldură, să mă lase fără suflare în timp ce eu sunt cu al meu gând spre nicăieri… Şi mă uit în jurul meu şi mă întreb dacă toţi simţim şi ce simţim… Ziua este dură, iar sărutul serii împrăştie otravă peste tot strivind suflete şi alungând zâmbete. Aşa este mereu… şi încă o zi, şi încă o zi… doar sufletul rămâne şi se ofileşte de toate cele prin câte trece.
E armonie… e frumos, doar suferinţa-i de prisos. Gândiţi-vă ce faceţi în fiecare zi şi hrăniţi-vă sufletul, fără să aveţi o urmă de tristeţe şi o pată de egoism. Hrăniţi-l cu tot ce este mai frumos.
