Nu am avut niciodată pretenția să mă iubească cineva, doar am sperat să fiu înțeleasă și ascultată. M-am întrebat de multe ori de ce iubesc atât de mult iarna, ce mi-a oferit de sunt așa fericită când simt că  își face apariția. Nu mă supără nici gerul, nici frigul ce se lasă și îmi izbește fața cu putere… mă bucură fiecare fulg  jucăuș ce se așterne. Mă uit la ei și văd acelaș lucru c-an copilărie, cum se prind în horă și pornesc zglobii peste zare.

[Citeşte mai departe…]