Poate că a venit timpul să mai scriu câteva rânduri, că altfel se vor supăra câteva persoane pe mine că nu am mai făcut-o de ceva timp, astfel încât blogul meu pare părăsit și prăfuit. Îmi cer scuze pentru întârziere blogule, dar vreau să fac cât mai multe lucruri bune în timpul meu cel limitat, de simt că nu-mi ajunge nici să trag o gură de aer proaspăt dintr-un parc. Nu vreau să mă lungesc cu vorba pentru că altfel o să uit despre ce vreau să vorbesc astăzi… și da vreau să vă vorbesc despre o persoană pe care o admir (admirație pentru că mereu este deschisă și cel mai mai mult îi plac copiii – asta nu trebuie să mi-o spună nimeni – am văzut-o într-o zi de iarnă cum se juca cu aceștia într-o sală și îi îndemna să iasă din casă… de fapt a fost prima zi în care am cunoscut-o față în față).  Și pentru că voi nu știți despre cine este vorba vă spun eu – este vorba despre Corina Ungureanu.

[Citeşte mai departe…]