Zilele astea mi-am făcut curățenie printre cărți și caiete – asta nu pentru că nu aveam ce face, ci pentru că îmi place ordinea și nu suport să vină cineva și să-mi strice ordinea dezastrului meu. Așa că m-am apucat serios de curățenie, iar în timp ce așezam toate astea dintr-o carte mi-a căzut o scrisoare. Stați liniștiți nu e vorba de o scrisoare de dragoste, ci de scrisorile pe care i le scriam cândva bunicii. Da noi aveam obiceiul ăsta. De fapt bunica m-a învăţat să fiu diferită, să-mi doresc mai mult și să muncesc mai mult.
[Citeşte mai departe…]Durere…
Încă mai stau în fața calculatorului și nu mă pot concentra la ziua de mâine, la ceea ce am de făcut… poate că nici acum nu am putut să depășesc momentul morții bunicii sau poate că aveam un singur lucru important să-i spun… și tocmai ei nu am putut să-i împărtășesc poate cea mai mare bucurie de până acum. Ieri eram foarte fericită pentru că am primit vești bune de la medic, după atâta timp și atâtea temeri aș putea striga: ”am scăpat”, și cu toate astea suferința mea nu a dispărut.
[Citeşte mai departe…]
O filă din poveste…
Am lipsit o zi și jumătate și mă simt aiurea față de voi pentru că nu v-am mai scris și nu v-am mai ținut la curent cu ceea ce fac. Vreau să vă spun că nu am lipsit pentru că așa am vrut, am lipsit pentru că am pierdut una dintre cele mai dragi persoane din viața mea.
Nici astăzi nu am crezut că o să-mi pot reveni, dar mai ales să scriu despre ce înseamnă cu adevărat să te ”doară sufletul” și să ai un amestec de tristețe, resentimente și mai presus de toate foarte multă durere.
[Citeşte mai departe…]