Avea inima rănită și mai presus de toate se simțea mai singură ca niciodată. Se gândea la visele și promisiunile de la începutul sarcini, nu știa ce se întâmplă cu ea, inima pulsa cu atâta putere încât credea că o să cedeze. Ochii ei rau pierduți în zare, undeva departe în sufletul ei  se dădea o bătălie, lacrimile curgeau șiroaie. Nu îi păsa de lume, nu îi păsa încotro se îndrepta, îi era gândul doar la creatura pe care trebuia să o țină în brațe peste câteva luni. Lumea ei se năruise și odată cu ea și visele și speranțele ei.

[Citeşte mai departe…]