Sunt cea mai fericită când îmi petrec timpul alături de unul dintre cele mai frumoase animăluțe ale mele. Poate că până acum nu mi-am dat seama, dar sunt foarte, foarte atrasă de animale și de plante. Când sunt cu ele uit de orice fel de problemă.
Dacă aș spune că mă simt binecuvântată că am toate aceste vietăți lângă mine nu cred că aș greși. De fapt îmi dau seama că nu aș putea rezista foarte mult timp fără să intru în contact cu ele, fie că vorbesc de pisici, câini sau papagalul din camera mea.
De fiecare dată când sunt cu ei mă simt de parcă timpul nu ar trece și că cele mai frumoase clipe se petrec exact atunci când îi am în preajma mea. Lângă ei pot să am parte de tot ce îmi doresc – de liniște, odihnă, bucurie, dar și nervii întinși la maximum.
Nu cred că mai este nevoie să amintesc de cât de năzdrăvane pot fi animăluțele, în special pisicile. Și dacă tot am spus despre pisici mă gândeam că ar fi timpul numai bun să vă reamintesc de Albăstrel. Trebuie să vă spun că el este motănelul pe care l-am salvat de la moarte când era foarte micut.
Micuțul a răcit foarte rău și a făcut infecție, atât de multă încât și acum mă mai chinui să-i spăl infecția din ureche… Când îi curge urechea, din păcate miroase tare urât, iar săracul motănel miorțăie de durere. Iar mie mi se face tare milă de el de nu mai pot face nimic. Ce-i drept grija mea pentru el este una foarte mare, iar lucrul acesta este lesne de înțeles.
Cu atât mai mult că în ultima perioadă am avut foarte multe momente petrecute in preajma lui. Chiar dacă am avut și zile când nu am vrut să știu de nimeni și de nimic, el este cel mai drăgălaș motănel pe care îl iubesc.
Adaugă un comentariu