Azi m-am pregătit să scriu aici câteva rânduri, dar sinceră să fiu nici nu știu ce aș putea scrie. Aș fi avut multe de zis dacă m-aș fi concentrat putin și aș fi găsit adevărate subiecte pe care să le dezbatem… dar nu de această dată nu mă mai simt în stare să caut răspunsurile bune la câteva din întrebările care-mi scâie creierul și care mă fac uneori să mă pierd în detalii, pe care în mod normal nu le-aș fi observat.
Nu am găsit nimic special astăzi, drept urmare lenea m-a învins încă o dată și s-a năpustit asupra mea cum știe ea mai bine lăsându-mă fără nici un chef de a face ceva. Asta ar putea fi nimic în comparație cu ceea ce s-ar întâmpla dacă m-aș trezi așa buimacă în fiecare zi. Drept urmare cu sinceritate vă spun că detest zilele în care nu mă pot ridica din pat și nu pot realiza sub nici o formă tot ceea ce eu mi-am propus.
De multe ori mama ne spunea mai în glumă mai în joacă: dacă nu ai chef să faci nimic poate îți amintești că dacă începi să faci un lucru, cheful de a termina acel lucru o să vină pe parcurs. De foarte multe ori mi-am spus că lucrul ăsta este o mare tâmpenie și că nu se poate adeveri într-un fel, dar nu și iar m-am înșelat, iar mama mea avea de cele mai multe ori și în cele mai multe cazuri dreptate.
Adaugă un comentariu