Cât timp am stat cazați în Brașov am avut norocul să stăm practic în același loc cu mai multe persoane, printre care și câțiva copii zglobi, care nu se mai astâmpărau și fugeau de colo colo. În primele zile recunosc nici măcar nu i-am băgat în seamă. Nu aveam chef… eram obosită de la munte și în plus simțeam nevoia să-mi petrec mai mult timp cu a mea verișoară. Aveam nevoie de câteva clipe doar eu cu ea și ea cu mine, de aceea nu prea am fost interesată de ce se întâmpla prin jurul meu. Mi-a plăcut să fiu puțin egoistă și să stau mai mult cu a mea verișoară, așa am avut timp să ne cunoaștem mai bine și de asta am profitat din plin de acele momente.

[Citeşte mai departe…]

Cea mai mare neplăcere a mea este să ajung pe la munte și să stau ascunsă în camera unde mă cazez. Cum sunt o fire foarte activă căreia îi place foarte mult muntele, nu pot sta prea mult timp într-un loc, ede aceea sunt obișnuită să cotrobăi prin munți, pe diferite trasee, pe diferite cărări ale muntelui. Nu știu cum s-a întâmplat sau ce m-a reținut căci zilele astea picioarele mele nu au vrut deloc să țină cu mine și nu m-am putut bucura de ultimele mele zile de concediu în modul în care mi-aș fi dorit. Am crezut că a mea durere de gleznă este de moment și că va trece fără să mă țină prea mult în cameră.

[Citeşte mai departe…]

Ne pregătim de zori să plecăm cu toții pe undeva pe la munte. Iar din gașca noastră va face parte verișoara mea mai mică cu al ei prieten, Alina și Ciprian, prietenii noștri, încă un cuplu și bineînțeles noi. Abia aștept să se facă ziua aia de plecare, să nu mai știu de nimic, să fug cât mai departe de probleme și mai cu seama să-mi iau rămas bun de la oate lucrurile rele. Nu știu de ce, dar de câte ori mă pregătesc să plec la munte, parcă toate lucrurile din jurul meu o iau razna și toată lumea înțelege lucrurile și treburile pe dos.

[Citeşte mai departe…]

Mi-e dor de partea frumoasă din trecutul meu, mi-e dor de oameni, mi-e dor de sentimentele din trecut. Chiar dacă mintea mea refuză încă că accepte acest trecut păcătos, încă mai am speranța că anuminte lucruri se vor schimba curând în viața mea. Am încercat să muncesc mult, doar pentru a putea uita acele lucruri urâte, acele țipete care mi-au înghețat sufletul și m-au transformat în fiara, pe care cu greu mă chinui să o adorm.

[Citeşte mai departe…]

Am devenit dependentă de jocuri. Fac ce fac și dimineața tot mă apuc de jocuri. Înainte nu eram așa, dar acum chiar nu știu ce se întâmplă cu mine. De obicei nu mă interesau jocurile și nici măcar nu îmi făcea plăcere să pierd timpul pe jocuri. Însă acum situația este cu totul alta. Nici nu mă trezesc bine din pat și țup direct la calculator să-mi pornesc jocul. Cred că nici un copil nu este așa obsedat ca mine cu jocul ăsta tâmpit, pe care îl joc de fiecare dată când mă plictisesc și când nu mai am chef să mai fac și altceva.

[Citeşte mai departe…]