Încă puțin și se apropie vara. Abia aștept să mă plimb pe la mine pe la țară, prin pădure și prin grădina cu cireși a bunicii. Nu am mai făcut asta de ceva timp și parcă mi s-a făcut dor de copilăria mea, de lucrurile neînsemnate, dar care mă făceau fericită. Uneori acele amintiri mă fac să zbor cu gândul la cum ar fi să las toate lucrurile pe care le am de făcut aici în oraș și să încerc să plec în acele locuri minunate.

[Citeşte mai departe…]

Ce bine că nu am permis și nici mașină. La cât de neatentă sunt și împrăștiată cred că aș fi avut câteva accidente bune la activ. Așa cel puțin știu că nu sunt un pericol public pentru nimeni, iar dacă am chef să mă plimb pot apela fără nicio problemă cu transportul în comun. Chiar dacă pentru cele mai multe persoane transportul în comun devine o adevărată problemă, ei bine pentru mine nu. Zilele trecute chiar am discutat cu un amic despre faptul că va trebui să meargă la un service auto pentru aș schimba cauciucurile.

[Citeşte mai departe…]

După o săptămână foarte aglomerată în sfârșit am reușit să mă întâlnesc cu un bun prieten. Și cum toate întâlnirile noastre au loc la o cafenea, pot spune că astăzi a fost momentul potrivit pentru a savura o cafea ca între prieteni. Mi-ar fi plăcut să reușească și Ana, prietena mea, să ajungă la întâlnire. Am înțeles de foarte multă vreme că acum prioritatea ei este micuțul Luca și de aceea mă gândeam că data viitoare să-i fac o vizită acasă. În felul acesta am să mă pot juca fără să stau cu grijă ca trebuie să plec la serviciu.

[Citeşte mai departe…]

De săptămâna trecută am început să alerg în fiecare dimineață în parc și mă simt din ce în ce mai bine. Chiar dacă nu este mare lucru pentru mine este un mic început, o mică schimbare de care aveam nevoie. Și pentru că îmi place să fac poze de fiecare dată când realizez ceva am ajuns să am câteva pozici care să mă aprobe în tot ce fac. Așa reușesc să mă monitorizez într-un fel toată activitatea.

[Citeşte mai departe…]

Am realizat că multe persoane consideră o zi frumoasă dacă au parte de ceva unicat, daruri sau mai știu eu ce altceva. Cu regret spun însă că unii dintre noi s-au transformat în niște devoratori de cadouri. Nu știu de unde și până unde nebunia asta de a avea cele mai scumpe chestii, de care în mare parte te bucuri doar atunci când le primești sau le cumperi, ca mai apoi să nu mai simți nicio satisfacție.

[Citeşte mai departe…]