Setea de dreptate

Nu știu ce credeți voi despre dreptate, dar eu mi-am cam schimbat părerea și nu pentru că m-aș fi dus pe la ușile instanțelor judecătorești, ci pentru simplu fapt că un cetățean m-a bulversat aseară. Să vă spun și de ce… eram aseară cu treburile mele de la „scârbici” și printre picături ascultam și știrile făcute de ai mei colegi, din tot jurnalul de aseară una singură mi-a atras atenția: „a aruncat cu ouă în Parchet”.

Ce? Cum? N-am înțeles? A aruncat cu ouă în Parchet de ce? Mă gândeam că cel ce a făcut asta era un ditamai nebunul, dar surprinderea mea a fost mult mai mare când am aflat că omul deja încercase de foarte multe ori să ajungă în fața unui procuror care să-i asculte doleanțele și să încerce să-l ajute. Din păcate în țara asta nu se poate să faci ceva bun fără să ajungi la lucruri extreme și nebunești.

Probabil că dacă aș fi fost pusă în locul acelui bărbat și cu aceleași probleme aș fi făcut la fel. Nu se poate într-o țară în care pretindem că justiția e dreaptă și își face treaba să ajungem să facem fapte nebunești și nedemne ca să putem ajunge mai apoi să fim ascultați de către justiție. După ce am auzit știrea asta credeți că mai aveam chef de ceva? Nu, dar simțeam cum îmi cresc venele la cap și un sentiment revoltător nu-mi da pace. Halal justiție avem, dacă tocmai ea nu ne respectă.