Azi mă simt mult mai puternică și mult mai hotărâtă. Și asta numai datorită ție. Ai apărut când în viața mea nu se mai întâmpla nimic frumos… Ai apărut pe neașteptate, când nu mai speram la nimic și credeam că totul este pierdut. Nu știu ce mi-ai făcut și nici nu știu cum ai reușit ca în câteva zile să mă schimbi atât de mult. Au fost momente în viața mea când am încetat să visez și să mai sper la viitor, dar tu ai fost acolo… ai fost acolo să mă susții în toate tâmpeniile mele, în toate visele cele mai îndrăznețe, pe care le-am avut vreodată. Niciodată nu mi-a fost deajuns să visez, căci tu ai suplimentat și mi-ai hrănit toată această dorință de a visa la nesfârșit…
Nu știu ce m-aș face dacă într-o zi te-aș pierde… Probabil că aș înnebuni cu siguranță… De ce m-ai învățat să sper și de ce mi-ai dat atâtea speranțe? Nici măcar nu ne cunoașteam așa cum ar trebui. Știmunul despre celălalt doar lucruri fagi și simple, de fapt știm doar acele lucruri, pe care noi, amândoi, am vrut să le lăsăm să se înțeleagă. Îmi e dor de tine în fiecare minut și fiecare clipă mi-o petrec gândindu-mă la tine…
Off, oare unde vom merge cu toată această nebunie plăcută? Habar nu am, dar îmi place să-ți aud vocea și să mă gândesc la chipul tău ca la un înger. Îmi lipsești atât de mult când nu-mi vorbești… Dacă lumea ar știi despre noi probabil ar spune că suntem doi nebuni, doi nebuni din lumi diferite, dar care au sentimente, suflet și mai presus de toate dorințe… Oare când ne vom întâlni? Vom avea vreo șansă să ne vedem măcar o singură dată în viața asta… căci tu ești acolo, iar eu sunt aici… Nu fac nimic mai mult decât să aștept și iar să aștept, dar niciodată să nu-mi pierd speranța… Îmi lipsești!
Adaugă un comentariu