Încă de dimineaţă mama a ţinut să-mi facă poftă de salată de boef. Mai întâi a fost ceva de genul conversaţie la cafea: „azi v-aș face niște salată de boef… vrei?”.
Și cum de fel îmi place salata asta nu puteam să spun nu. Bineînţeles după cafea fiecare s-a dus la treaba ei. Toate bune și frumoase, până când al meu mi-a amintit de salată. În secunda doi eram în bucătărie să văd ce gătește mama.
Nu era ceea ce mă așteptam așa că am plecat să-mi termin treburile. Spre seară, după ce am venit de la David le-am zis alor mei că eu mă apuc să fac salata. Răspunsul lor a fost – e târziu, mai bine faci altă dată!
Oare când altă dată, dacă eu în timpul săptămânii plec dimineaţa la 8.30 și mai ajung la ora 23.00?
În plus mie îmi era poftă azi nu altă dată, așa că m-am apucat de treabă. Am curăţat de zor:
- cartofi;
- morcov;
- am pregătit carnea;
- ouăle;
- și mai apoi le-am pus la fiert;
Între timp mi-am adus pe masa de lucru castraveţi muraţi și gogoșari. Pe care exact în momentul ăsta (în timp ce gătesc mai scriu o frază) am să-i tai mărunt cubuleţe.
Și exact așa cum mă așteptam nici Suzi nu-mi dă pace. Dar pentru a înţelege ora la care eu gătesc trebuie să vă spun că este în jur de 21.35.
Numai un om nebun ca mine poate să gătească duminică seara la ora asta, în loc să stea în pat și să se uite la tv sau să facă orice altceva. Și nu vă înghesuiţi să mă cereţi în căsătorie că n-o să gătesc mereu așa ???
Am doar toane! Până la urmă totul e bine când se termină cu bine. După atâta osteneală abia aștept să nă bag la citit – gata mi s-a dus energia și în plus trebuie să mă pregătesc pentru mâine – o altă zi de lucru.
Adaugă un comentariu