Să ne jucăm… cu apa!

Zilele trecute am postat câteva poze dintr-o zi de caniculă și nu am spus nimic despre ele, dar asta a venit vremea să vă spun cum mi-a venit acea idee de a realiza pozele cu acel copil care se tot bălăcea la fântâniță.

Eram plictisită duminică pe la prânz și eu încă eram la serviciu și așteptam să se sfârșească parcă ziua de lucru. Pentru că am avut pe cine să las în locul meu m-am hotărât să fac câeva poze la floricelele din oraș. Am mers de colo până colo până am ajuns la fântâna din centrul orașului, acolo mi-a atras atenţia un copilaş, cred că avea vreo trei sau patru ani, care se juca în voie cu apa care ţâşnea din solul pardosit. Înainte să încep să fac poze am zăbovit un timp şi l-am privit îndelung cum se juca cu apa, care parcă-l îndemna la o joacă năstruşnică.

Micuţ de statură şi cu un zâmbet larg te făcea parcă să te prinzi în hora jocului şi te dezmirda cu râsetele lui puternice ce-ţi făceau pielea ca de găină. Mi-am amintit pentru câteva secunde de zilele plăcute de vară ale copilăriei mele, cum mergeam cu verii mei la gârla de la marginea satului şi în apropierea pădurii, de ne zbenguiam acolo cât era ziulica de mare fără grija zilei de mâine şi fără să ne gândim la ce ne rezervă viitorul.

Atunci am tresărit şi m-am hotărât să surprind câteva cadre, … poate cine ştie vă vor aminti şi vouă de zilele copilăriei, mai ales dacă aveţi astfel de amintiri plăcute.