Traversez o perioadă nu tocmai bună și îmi doresc ca toate lucrurile, pe care le realizez, să nu facă pe nimeni să sufere sau mai grav să le cauzez probleme. Știu că lumea în care trăim nu este roz și am mai spus-o și în postarea trecută, până nu ne înfrânăm toate gesturile nepotrivite și nu foarte plăcute pentru Codul Bunelor Maniere nu vom putea schimba nimic.
Am senzația că uneori nu pot face tot ceea ce îmi doresc și nu pentru că nu pot sau că nu am voință, dar de cele mai multe ori, ceea ce îmi doresc să fac nu depinde numai de mine și uite așa din faptele mele mărețe nu mă aleg decât cu câteva fărâmituri, din cauza refuzurilor venite din partea anumitor persoane.
Am încercat mereu să mă corectez (și aici nu mă refer doar la cum vorbesc sau mă port), să-mi corectez cunoștiințele, să-mi corectez voința și totodată să-mi corectez faptele, am înțeles după o oarecare aplicabilitate a acestor factori, că lucrurile se pot schimba, puțin câte puțin, și uneori insesizabil, dar totuși lucrurile vor căpăta cu totul și cu totul o altă nuanță, dacă tu ești împăcat cu tine, iar rezultatul faptelor tale nu deranjează pe nimeni și nici nu le face rău, ci din contră, îi ajută să treacă peste anumite perioade grele sau măcar suntem acolo, un umăr sigur când semenii noștri au nevoie de noi, chiar și cu un simplu sfat.
Am un obicei prost… nu suport să spun apropiaților, dacă am probleme, sau dacă îmi este rău sau am o stare proastă, și încerc să fac tot posibilul să-i îndepărtez de mine, mai ales pentru că nu îmi doresc să le fac rău cu problemele mele… și da mă dau de gol uneori, pentru că mai scriu aici și uit că este posibil să citească, astfel rănindu-i mult mai rău, decât mă așteptam și mă gândeam.
Nu am foarte multe lucruri care sa-mi dea starea de fericire, dar pe cele pe care le am, am învățat să le prețuiesc, să le îndrăgesc, dar cel mai mult să am respect pentru ele și să încerc să învăț ceva din ele, nu să spun la un moment dat: asta a fost, mai mult de atât nu pot sau asta este, mâine voi repara ce am stricat azi.
Când am avut probleme am încercat mereu să mă refugiez în lucrurile simple, curate și pure, care îți dau senzația de plăcere atunci când le privești, aș vrea să pot schimba ceva din lumea asta, naivă și murdară, am tot încercat să fac un pic de curățenie în urma celorlalți, dar până acum în zadar, și atunci când simt că voința se stinge încet, încet găsesc un frumos refugiu în lucrurile simple, care îmi dau speranță și putere să merg mai departe, să continui lupta cu mine și cu ceilalți, pentru binele nostru al tuturor. Voi v-ați găsit refugiul? Ce planuri de schimbare aveți pentru viitor?
Adaugă un comentariu