Se presupune să am timp pentru tot ce îmi doresc dacă tot locuiesc la bloc. Sau cel puțin așa consideră o anumită persoană căreia nu am să-i dau numele deoarece nu vreau să o deranjez sub nici o formă. Ei bine chiar dacă majoritatea timpului o petrec la bloc și nu la țară unde am crescut asta nu înseamnă că nu am nici un fel de activitate.
Chiar și atunci când nu am nici un fel de chef și refuz să mă întâlnesc cu oamenii tot îmi vine o idee pentru a face o chestie nouă sau a termina una mai veche. Nu am înțeles niciodată de ce oamenii au impresia că dacă stai la bloc nu ai nimic de făcut. Uneori mi-am dorit să mă întrec pe mine însumi și chiar au fost momente când am reușit.
Poate că nu mai am antrenamentul de la țară, poate că nu mai am aceeași viteză, dar asta nu înseamnă că la bloc nu fac absolut nimic. Pur și simplu sunt clipe când îmi doresc să nu am atâtea lucruri de rezolvat și mai ales să nu cumva neputința mea să afecteze pe cineva.
Nu îmi place să promit câte ceva și să nu fac, de aceea de cele mai multe ori încerc să-mi notez o listă micuță cu priorități pentru fiecare zi. Și chiar dacă nu reușesc să duc la bun sfârșit tot ce scriu pe acea listă asta nu înseamnă că lucrurile nefăcute nu își mai găsesc rezolvarea. Ba din contră mă preocupă să fac tot și de toate.
Mai bine spus mă preocupă să învăț să mă ajut singură oricare ar fi situația dată. Nu știu de ce, dar am sentimentul că într-o zi voi rămâne singură și atunci nu va mai fi nimeni care să-mi dea o mână de ajutor. De aceea încerc disperată să fac cât mai multe lucruri, să le învăț, să construiesc o bază a ceea ce sunt.
Poate că într-o zi toate lucrurile pe care le învăț astăzi îmi vor fi de folos și atunci nu am să mă plâng pentru că nu știu sau nu are cine să-mi arate, ci pur și simplu am să le rezolv fără prea multă zarvă. Am învățat că răbdarea și perseverența mă va ajuta în orice situație așa că încet, încet am să mă descurc eu cumva…
Adaugă un comentariu