Ceea ce se numea a fii prima zi de toamnă, de fapt a fost o zi foarte caniculară, cu foarte mult soare și multă uscăciune. Când mă gândesc la toamnă ma gândesc în primul rând la acele zile ploioase, reci și zecile de frunze uscate ce se aștern pe jos. Am făcut câteva poze pe timpul unei toamne lungi, dar asta se întâmpla acum mulți ani, când eu înca mai studiam la facultate. Recunosc îmi place toamna atât de mult încât mă reîndrăgostesc de ea în fiecare an. Chiar daca îmi aduce și putină stare de neliniște am învățat să o iubesc pentru tot ceea ce mi-a dăruit, indiferent că a fost de bine sau de rău. Dar în principal îmi plac zilele de toamnă deoarece în aceste zile pot fii foarte creativă și de fiecare dată mai descopăr câte ceva nou în comportamentul meu.
Îmi plac toate frunzele căzute din arbori, îmi place soarele cum apune. Nu știu de ce, dar în timpul acestor zile de toamnă soarele pare mai cald și mai viu ca niciodată. Sunt nostalgică știu, dar toată această nostalgie provine de la aceste zile de toamnă. Îmi doresc să fie o toamnă târzie întrucăt îmi doresc din ce în ce mai mult să mă bucur de toate momentele din viața mea. Îmi amintesc și acum că pe vremea copilăriei mele uram atât de mult toamna.
Și da o uram pentru că îmi alunga cea mai dragă persoană. Deși știam ca nu toamna este de vina pentru asta mă încăpățânam de fiecare dată să dau vina pe ea. Acum însă am mai crescut și nu mai gândesc așa. Acum știu de fapt cine era vinovat pentru pierderea mea. Dar nu, nu o sa spun nimic despre el, chiar dacă câteodata nu mai are rabdare cu mine și trece mult prea repede. Și uite așa într-o zi am să mă trezesc că am pierdut ceva valoros fără să știu când și unde… Dulcea mea toamnă cu zile caniculare bine ai venit!… Chiar îmi lipseai…
Adaugă un comentariu