– Ești sigură?
– Nu, adică, da! Sunt sigură! Mă descurc… mulțumesc pentru că m-ai adus până aici.
– Cu plăcere, îi răspunse băiatul zâmbind.
Meera deschide ușa mașinii încet și se chinui să iasă afară. Încăpățânată și mândră cum era nu scoase nici un sunet și nici pe față nu i se zări vreun gest sau altceva. Își luă bagajele din mașină, luă plasa în brațe și îi spuse băiatului:
– Mulțumesc încă dată că m-ai adus până aici! Se întoarse și nu făcu doi pași că de durere a și căzut. Băiatul nu apucă să mai spună nimic, pentru că o văzu într-o fracțiune de secundă pe geamul mașinii cum aceasta s-a dezechilibrat, deoarece glezna ei se pare că nu o mai ajuta. Alergă până la ea și îi spuse încet:
– Ești o încăpățânată! Te voi ajuta să intri în casă chiar dacă tu nu vrei asta.
– Nu, chiar pot să mă descurc!
– Da, văd cât poți tu să mergi. Ar trebui totuși să mergi la un medic.
– Poate zilele viitoare cel mai probabil.
Și pentru că ploaia nu se oprise încă și își făcea de cap, o lua pe Meera în brațe cu bagaje cu tot și se grabi să intre în bloc. Între timp o întrebă:
– Ai lift?
– Nu știu. Nu am avut timp să observ dacă am lift sau nu.
– Păi tu pe ce lume trăiești? Ar trebui să știi!
La care fata făcu o față de supărată și îi spuse cam răstit:
– Nu înțelegi că nu am stat aici?
– Bine, bine am înțeles!
Abia urcără scările până la apartament, pentru că liftul în acel bloc nu exista. Meera luă ușor cheile din geantă și le scăpă fără să vrea, se aplecă, dar în același timp se aplecă și tânărul, astfel încât fata îl lovi pe tânăr la nas provocându-i o sângerare ușoară. Aceasta se sperie și îi spuse cu glas trist:
– Îmi pare rău, nu am vrut să te lovesc, chiar nu am vrut. Scuze!
– Nu-i nimic e și vina mea, în plus tu nu ești atentă deloc (uitându-se fix în ochii ei și începu să râdă).
– Până acum s-a dovedit că ai dreptate! Chiar sunt neatentă!
Deschise ușa și intră:
– Intră, trebuie să-ți speli sângele, îți voi aduce și un prosop.
Și încercând să se deplaseze către dormitor pentru a aduce prosopul, tânărul se apropie de ea, o strânse în brațe și îi răspunse în șoaptă:
– Nu este nevoie să te deranjezi. E ceva trecător nu va mai dura mult.
– Ba da… trebuie măcar atât pot face pentru tine, după tot ce ai făcut tu pentru mine!
Băiatul se așeză pe canapea și o așteptă. Când se întoarse aceasta îi spuse:
– Cred că ți-am udat canapeaua. (hainele lui fiind ude de la ploaie, la fel ca și ale ei)
– Nu are nimic se pare că eu am udat toată casa. Până mâine se va usca. Oricum mâine va trebui să fac puțină ordine și să schimb aspectul locuinței.
– Te-ai mutat de curând?
– Da. Astăzi, devreme.
– Wow asta da mutare.
– Așa se pare am avut o zi plină de peripeți. În plus de asta m-am ales și cu o gleznă umflată.
Îi întinse prosopul spunându-i:
– Fugi și curață-ți sângele, nu suport să văd sângele oamenilor.
Acesta nu statu mult pe gânduri și plecă la baie să se curețe. Între timp Meera se duse în dormitor, se schimbă și plecă în bucătărie să facă un ceai. Băiatul ieși din baie și strigă, după ce se asigură că fata nu era prin preajmă:
– Hei, domnișoară poți să vii puțin?
– Da sigur, imediat!
Ieși din bucătărie cu părul ud și răvășit întrebându-l:
– Vrei să-ți dau ceva cu care să te schimbi ca să nu mai stai ud?
Băiatul se strâmbă la ea.
– Poate!
– Bine mă duc în dormitor să-ți caut ceva.
Se întoarse cu un tricou mai lunguț și o pereche de pantaloni sport:
– Sper să te încapă, altceva nu am. Și începu să râdă.
După ce ieși din baie schimbat cu hainele fetei, aceasta începu să râdă și nu se putu opri, de fapt la un moment dat începu să râdă împreună. Urmă un moment de liniște după care Meera întrebă:
– Îți este foame? Vrei ceva de mâncare?
– Mi-ar prinde bine ceva de mâncare!
– Există o problemă! Trebuie să comandăm ceva.
– Nu-i nimic comand eu!
După cina copioasă pe care au avut-o, băiatul o întrebă:
– Când vrei să-ți aranjezi apartamentul?
– Mâine dacă mă lasă durerea de gleznă.
– Aha. Am înțeles! Apropo noi n-am făcut cunoștință. Eu sunt Damian și îmi pare bine să te cunosc.
– Ai dreptate încă nu știu cum te numești. Îmi pare bine, Meera.
– S-a făcut târziu trebuie să plec. Mi-a făcut plăcere să te cunosc și îmi pare rău pentru glezna ta.
– În două, trei zile glezna mea se va face bine. Mi-a făcut plăcere să petrec timpul cu tine.
– Noapte bună, Meera!
– Noapte bună, Damian!
Adaugă un comentariu