Era sfârșit de săptămână și era nerăbdătoare să-l întâlnească pe Albert (profesorul) se aranjă și plecă în graba mare la școală, numai că odată ajunsă acolo observă că nu mai era nimeni înăuntru, iar copiii erau speriați și plângeau fără să se oprească.

[Citeşte mai departe…]

Era o noapte rece, cu un vânt puternic ce deschise ferestrele cu un vârtej nebun de frunze arămii şi roşii. Fetiţa se speriase foarte tare, începu să plângă şi se ascunse sub pătură, fără să mai scoată un cuvânt. Îi era foarte teamă şi nu ştia ce să facă, unde să se ducă şi unde să se ascundă. Într-un sfârşit se deschise uşa şi uşor se iveşte umbra bunicii, care o căuta pe fetiţă, pentru a o scăpa de teamă. Bunica din pragul uşii o strigă:

[Citeşte mai departe…]

Marea este frumoasă, dar poate deveni periculoasă dacă nu este respectată. Pericolul apare când te aştepţi mai puţin, iar efortul salvamarilor este aproape în zadar. Frumuseţea valurilor te pot înveselii, dar te şi pot înspăimânta odată ce ele devin furioase încât nimeni şi nimic nu poate sta în calea lor, măturând tot ce găsesc prin preajmă.
E frumos să ştii că totul este bine, dar este şi frustrant să vezi că cei din preajma ta nu prea te inţeleg, să ţipi de durere, să plângi în tăcere fără să ai parte de alinarea nimănui, dar cel mai rău sentiment, cel mai nemilos sentiment este acela în care vezi fără să vrei că lumea nu te apreciază pentru ceea ce eşti tu de fapt, ci pentru cantitate de ajutor pe care le-o oferi necondiţionat, ajutor care de altfel poate fi uitat foarte uşor de cei ce îl deservesc.Cu sau fără sentimente suntem oameni şi asta nu ne schimbă cu nimic, nici măcar încercările de a fi mai buni.

[Citeşte mai departe…]

Sunt fata care tânjeşte după boabele dragostei şi apa picăturilor de rouă ce şterg lacrimile tristeţii din sufletul gol şi pustiit… Ce simt? Nu mai am curaj să mai simt nimic toate plăcerile, toate bucuriile au fost culese, puse într-un plic şi uitate într-un sertar al noptierei din camera luminoasă şi goală. În viaţa mea sunt frânturi de adevăruri, minciuni dulci ce adâncesc rănile sufletului şi îi dau în goană tresăriri, doar, doar să văd un semn de la el, un semn că încă pot simţi acel ceva ce cutremură lumea.

[Citeşte mai departe…]

Rămasă singură în cameră fata începu să plângă fără să se mai gândească la consecinţe, era tristă, iar tristeţea ei afectau şi alte persoane. Prin minte îi treceau tot felul de gânduri negre care mai de care mai negre şi mai îndrăzneţe. Teama îi puse stăpânire pe corp… şi nu orice teamă teama de singurătate. Nu putea să uite toate clipele minunate alături de iubitul ei, dar nu reuşea nici să treacă peste vestea proastă pe care i-o dăduse medicul. Era speriată şi avea sentimente ciudate pe care nu le înţelegea.

[Citeşte mai departe…]