După despărțirea de Damian, fata păși în dormitor și se băgă la somn până dimineața devreme. A doua zi își curăță apartamentul, îl zugravi. îl aranjă, spălă tot ce se putea spălat și când a considerat că a terminat această muncă se grabi să se ducă să-și cumpere mâncare. Glezna o supăra foarte tare, dar se descurcă să ajungă să își facă cumpăraturile și să se întoarcă înapoi acasă. În zilele următoare fata se duse să-și caute un loc de muncă, pentru că nu mai suporta ideea că trebuie să stea mai mult degeaba. Și într-o zi de vineri, mai după amiază când credea că nu mai are nici o șansă, Meera a fost acceptată pe post de secretară la un hotel din imensul oras. Era fericită că săptămâna următoare avea un program stabilit și mai mult decat atât putea să facă și altceva, nu numai ce știa să facă până atunci.

[Citeşte mai departe…]

– Ești sigură?

– Nu, adică, da! Sunt sigură! Mă descurc… mulțumesc pentru că m-ai adus până aici.

– Cu plăcere, îi răspunse băiatul zâmbind.

[Citeşte mai departe…]

Era sfârșit de săptămână și era nerăbdătoare să-l întâlnească pe Albert (profesorul) se aranjă și plecă în graba mare la școală, numai că odată ajunsă acolo observă că nu mai era nimeni înăuntru, iar copiii erau speriați și plângeau fără să se oprească.

[Citeşte mai departe…]

Era o noapte rece, cu un vânt puternic ce deschise ferestrele cu un vârtej nebun de frunze arămii şi roşii. Fetiţa se speriase foarte tare, începu să plângă şi se ascunse sub pătură, fără să mai scoată un cuvânt. Îi era foarte teamă şi nu ştia ce să facă, unde să se ducă şi unde să se ascundă. Într-un sfârşit se deschise uşa şi uşor se iveşte umbra bunicii, care o căuta pe fetiţă, pentru a o scăpa de teamă. Bunica din pragul uşii o strigă:

[Citeşte mai departe…]

Marea este frumoasă, dar poate deveni periculoasă dacă nu este respectată. Pericolul apare când te aştepţi mai puţin, iar efortul salvamarilor este aproape în zadar. Frumuseţea valurilor te pot înveselii, dar te şi pot înspăimânta odată ce ele devin furioase încât nimeni şi nimic nu poate sta în calea lor, măturând tot ce găsesc prin preajmă.
E frumos să ştii că totul este bine, dar este şi frustrant să vezi că cei din preajma ta nu prea te inţeleg, să ţipi de durere, să plângi în tăcere fără să ai parte de alinarea nimănui, dar cel mai rău sentiment, cel mai nemilos sentiment este acela în care vezi fără să vrei că lumea nu te apreciază pentru ceea ce eşti tu de fapt, ci pentru cantitate de ajutor pe care le-o oferi necondiţionat, ajutor care de altfel poate fi uitat foarte uşor de cei ce îl deservesc.Cu sau fără sentimente suntem oameni şi asta nu ne schimbă cu nimic, nici măcar încercările de a fi mai buni.

[Citeşte mai departe…]