„Trebuie să recunosc în acest moment că sunt foarte fericită. Doar câteva ore mă mai desparte de iubitul meu. Toți acești ani cât a fost plecat cu afacerile lui m-am simțit singură, la fel cum se simte un arbore când toamna îi alungă toate frunzele și păsările. Cinci ani fără el, cinci ani fără sărutări, cinci ani doar cu amintiri și câteva lacrimi, care s-au scurs în fiecare seară de dorul lui. E adevărat am avut și am tot ce e mai bun din el, pe Tina, micuța noastră, dar mi-a fost greu să o cresc fără ajutorul lui, fără să-i pot spune prea multe despre tatăl ei, fără ca el să-i fie aproape așa cum ceilalți tați sunt aproape de copii lor… Doamne în sfârșit se întoarce, îmi doresc să nu mai fie nevoie să mai plece vreodată de lângă noi. Nu mai pot trăi așa în singurătatea asta…”
[Citeşte mai departe…]
Povestea Meerei (IX)
Era o zi frumoasă de iarnă, trecuseră mulți ani peste viața lorși totuși erau încă împreună. Nu se gândeau la ziua de mâine, ci doar la toate întâmplările din apusa lor tinerețe. Și-au construit la marginea unui sătuc o micuță căsuță, cât să-și satisfacă nevoile, aveau tot ce-și doreau, mai presus de toate se aveau unul pe celalalt. Se lăsă seara și ei încă stăteau în fața ferestrei, îmbrăcată în flori de gheață, îmbrățișați ca în ziua în care și-au unit destinele. Chiar dacă peste fața ei se așternuseră câteva riduri, radia de fericire în preajma lui. Niciodată nu s-au despărțit, niciodată nu s-au certat, după unirea destinelor, ci doar s-au iubit din prima zi pentru totdeauna. Erau în fața ferestrei și își aminteau ziua de vară ce i-a unit, ziua în care el i-a dăruit inelul, iar ea i-a dăruit toată dragostea ei fără să-i ceară nimic în schimb, fără promisiuni, doar îmbrățișări și zîmbete.
[Citeşte mai departe…]
Povestea Meerei (VIII)
Noaptea veni prea repede și parcă o forță să meargă la somn. După atâta plâns, capul i se îngreuna și căzu pe pernă, nici nu mâncase, nici nu ieșise prin grădina de flori. După câteva zile triste, Meera se hotărî să se întoarcă și să se mute din nou în apartamentul, care i-a adus cele mai frumoase momente din viața ei, petrecute alături de Damian. Se duse la bonă îi spuse ce vroia să facă, iar aceasta începu să plângă de fericire și se apucă să o ajute la împachetat bagaje. Ziua pierdută pe drum nu o făcu decât să se simtă foarte bine gândindu-se că se va întâlni cu Damian.
[Citeşte mai departe…]
Povestea Meerei (VII)
Cu lacrimile pe față, Meera începu să-și strângă bagajele. Damian petrecuse o noapte plină de muncă, mai ales când se întoarse la birou și începu să găsească soluții la problemele sale. Dimineața devreme se duse acasă să se spele și să se aranjeze, vroia să se întâlnească cu Meera, dar mai mult decât atât vroia să îi spună adevărul, despre cine era el cu adevărat. Mai avea de realizat un singur lucru, vroia s-o ceară de soție și să-i dăruiască inelul, pe care el l-a ales cu grijă și nostalgie pentru viitoarea lui mireasă. Ajuns în fața apartamentului Meerei află de la copilul vecinei că Meera plecă în grabă spre aeroport însoțită de doi bărbați și o femeie.
[Citeşte mai departe…]
Povestea Meerei (VI)
După ce o lăsă pe Meera acasă se duse cât mai repede la biroul șefului.
– Da domnule ce s-a întâmplat?
– Trebuie să pleci de urgență la fermă; va avea loc un transport de droguri și vreau să-i prinzi și să-i închizi.
– Da, domnule acum plec!
[Citeşte mai departe…]