Nu credeam vreodată că voi avea timp să-mi satisfac micile mele plăceri. Știu că sunt o persoană ciudată, atenție nu am spus puțin ciudată, ci da am mărturisit că sunt o persoană ciudată, confuză, dezamăgită, uneori nefericită și alte ori mai fericită ca niciodată… nu pot explica stările mele pentru că sunt instantanee…

Zilele acestea m-am tot gândit la schimbările în bucătărie pe care vrea să le facă verișoara mea, m-am gândit la toate lucrurile de care m-a întrebat și inclusiv am căutat pe net toate variantele posibile, și aici mă refer la electrocasnice mai mult, pentru că de restul (mobilă și ce o mai fi) probabil se vor ocupa părintii ei sau poate va apela la un specialist.

Dezamagită de ce găsise în apartament și obosită de la drumul lung, Meera își aranjă patul și se așează pe el lasându-se pe spate, astfel încât să vadă tavanul plin de praf al camerei. După aproximativ trei ore de somn bun, Meera se trezi își verifică ceasul și se ridica uitându-se în jur să vadă cu ce putea să înceapă pentru a-și amenaja spartamentul în care urma să-și trăiască viața. Își calculă repede banii, făcu lista în grabă se îmbrăcă și plecă repede să-și cumpere câte ceva pentru a-și înfrumuseța locuința sa. Era entuziasmată pentru că era singură, fără să o urmărească tatăl sau vreun angajat, scoase un oftat și spuse:

M-am hotărât ca în fiecare săptămână, la sfârșitul ei să scriu un articol cu lucrurile pe care le fac în acea săptămână sau să săun despre lucrurile care m-au uimit în acea săptămână. Sunt fericită în primul rând pentru că nu am renunțat la unul din visele mele; și acela de a scrie mereu, totul și oriunde, fără temeri și fără rețineri, doar eu, caietul meu cu rânduri colorate și stiloul meu preferat… dar nu despre asta vreau să vă vorbesc, ci despre vizitatorul de săptămâna trecută; micuțul se adăpostea de nestapânita ploaie și bineînțeles și-a găsit locul potrivit printre florile mele iubite din balconul meu.