Uite că a trecut și ziua mea de naștere. Cum a venit ziua de 12 iulie așa a și trecut. Sunt dezamăgită din nou… e al nu știu câtelea an când sunt departe de casă și de ai mei, de ziua mea de naștere. Nu știu cum se întâmplă asta, dar uite că se întâmplă. Anul trecut nu am putut să plec de aici, din orașul ăsta, pentru că am fost nevoită să stau la birou, anul acesta însă se pare că zâna cea bună nu a vrut să mă ocolească și m-a trimis să fac poze la un botez. Deci, ieri nu am lucrat, m-am distrat, de fapt am făcut ceea ce îmi place să fac. Nu mereu mă pot concentra pe ceea ce-mi doresc, dar dacă tot a fost ziua mea am zis să fiu puțin mai relaxată și să nu mai iau lucrurile în serios. Bineînțeles că nu s-a întmplat asta. Chiar dacă am făcut poze la botezul micuțului Laurențiu Gabriel, tot nu am putut fi relaxată total. Și asta nu pentru că am avut emoții, ci pentru că o parte din echipamentul, pe care mă bazam nu prea mi-a fost de folos, în sensul că atunci când trebuia să mă ajute, exact în acel moment m-a lăsat baltă. Așa că multe din poze au fost mai mult improvizate și ce e mai rău că mi-a stricat și buna dispoziție și mai toată ziua am fost morocănoasă.

Sunt tot acasă și tot în fața calculatorului chinuindu-mă să scriu un articol. Nu am chef de nimic, nici să ramân în casă, dar nici să ies afară. Nici eu nu mă mai înțeleg, drept dovadă că ochii mei oboziți abia mai observă greșelile din text. Ce mai contează sunt în același loc unde îmi este și bine și rău. Încerc să mă ridic și să mă îndrept către bucătărie, poate că dacă aș avea forța necesară să-mi fac o cană cu ceai, poate că mi-ar fi puțin mai bine. Dar nu.

Am început să îmi placă mai mult mâncările gătite în casă. De obicei nu am timp de absolut nimic și mereu sunt ocupată, dar atunci când îmi rezerv puțin timp și pentru hrana mea îmi dau seama că toate acele feluri de mâncare îmi ies chiar delicioase.
Cu câțiva ani înainte mâncam de pe unde puteam și când puteam până în ziua când m-am trezit cu dureri îngrozitoare de stomac și am fost nevoită să urmez un tratament împotriva gastritei. Nu a fost deloc plăcut atunci, nici măcar cafeaua nu mai eram în stare să o savurez, dar până la urmă m-am descurcat și am reușit să-mi rezolv mai toate problemele legate de stomacul meu sau cel puțin eu una asta cred.

Zilele trecute am început să vă povestesc despre ceea ce eu am făcut de Paște. În mare v-am arătat și pozele, pe care ai mei prieteni mi le-au făcut fără să știu. Dar am vrut să vă arăt și vouă ce am reușit sa fac eu cu ajutorul prietenilor mei, cu ajutorul aparatului, dar mai ales al peisajului, care m-a fermecat pe loc. Oricum e bine de știut că avem locuri frumoase oriunde ne-am duce. Chiar și atunci când nu știi ce vrei trebuie doar să evadezi pe undeva unde tu să te simți bine alături de cei dragi sau de animăluțele tale de companie.