Sunt tot acasă și tot în fața calculatorului chinuindu-mă să scriu un articol. Nu am chef de nimic, nici să ramân în casă, dar nici să ies afară. Nici eu nu mă mai înțeleg, drept dovadă că ochii mei oboziți abia mai observă greșelile din text. Ce mai contează sunt în același loc unde îmi este și bine și rău. Încerc să mă ridic și să mă îndrept către bucătărie, poate că dacă aș avea forța necesară să-mi fac o cană cu ceai, poate că mi-ar fi puțin mai bine. Dar nu.

Am început să îmi placă mai mult mâncările gătite în casă. De obicei nu am timp de absolut nimic și mereu sunt ocupată, dar atunci când îmi rezerv puțin timp și pentru hrana mea îmi dau seama că toate acele feluri de mâncare îmi ies chiar delicioase.
Cu câțiva ani înainte mâncam de pe unde puteam și când puteam până în ziua când m-am trezit cu dureri îngrozitoare de stomac și am fost nevoită să urmez un tratament împotriva gastritei. Nu a fost deloc plăcut atunci, nici măcar cafeaua nu mai eram în stare să o savurez, dar până la urmă m-am descurcat și am reușit să-mi rezolv mai toate problemele legate de stomacul meu sau cel puțin eu una asta cred.

Zilele trecute am început să vă povestesc despre ceea ce eu am făcut de Paște. În mare v-am arătat și pozele, pe care ai mei prieteni mi le-au făcut fără să știu. Dar am vrut să vă arăt și vouă ce am reușit sa fac eu cu ajutorul prietenilor mei, cu ajutorul aparatului, dar mai ales al peisajului, care m-a fermecat pe loc. Oricum e bine de știut că avem locuri frumoase oriunde ne-am duce. Chiar și atunci când nu știi ce vrei trebuie doar să evadezi pe undeva unde tu să te simți bine alături de cei dragi sau de animăluțele tale de companie.

Aș putea spune ca sunt puțin tristă, și asta nu pentru că nu am făcut tot ce mi-am propus, dar parcă al meu concediu a trecut prea repede și nu am reușit să fructific foarte mult timpul, pe care l-am avut. Am vrut să evanez undeva în acest mic concediu și printre multe alte lucruri, pe care mi le-am dorit să le fac am reușit să fac și asta, deși la un momendat lucrul ăsta părea imposibil. Chiar nu știu ce s-a întâmplat cu mine în acest concediu. Prima săptămână a fost minunată, iar cea de-a doua mi-a adus multă tristețe și cam atât. Mă gândesc de multe ori ca poate nu este locul potrivit pentru mine și deși știu că pot face mult mai multe chestii frumoase, mă plafonez în schimb și mă împiedic de acele lucruri mărunte, care din păcate nu mă lasă să fac tot ceea ce mi-aș dori. Recunosc că de cele mai multe ori este vina mea, întrucât nu mă pot concentra atât de bine, iar lucrurile nu ies bine mai deloc. Mi-aș fi dorit să fi avut parte de o capacitate mult mai mare de a cunoaște și de a înțelege lucrurile din jurul meu, dar cred că nici așa nu m-aș fi mulțumit.