Cu cât încerc mai mult să mă apropii de tine cu atât mai mult prăpastia dintre noi se adâncește. Cu siguranță amândoi suntem vinovați pentru asta, numai că tu mă critici mereu și încerci să dai vina numai pe mine. Cam asta faci tu în fiecare zi dai vina mereu pe mine. Eu sunt cea care complic mereu situația, eu sunt cea care nu te înțeleg… Mă întreb oare cum de ne-am înțeles în toți acești trei ani și ce s-a schimbat între timp, căci după atâta timp încă nu găsesc acel moment al schimbării. Nu mai vreau să fiu eu vinovată de fiecare dată când se întâmplă ceva. Pur și simplu nu mai pot așa… am nevoie de o schimbare și asta cât mai repede cu putință. Altfel în loc să ne înțelegem de vorbă bună o să ajungem să devenim niște oameni violenți, ceea ce mie nu îmi place deloc.

Au început copii școala am început și noi programul nostru de muncă. Gata s-a terminat vacanța și mai cu chiu cu vai ne-am întors la treabă. Ce puteam face altceva? Nimic… Aveam nevoie este foarte adevărat și de puțină lniște și de puțină libertate, dar și puțină vacanță. Hmmm… da, sunt tristă pentru că a mea vacanță s-a dus de foarte mult timp și nu am reușit să fac mare lucru.

Am descoperit lucruri noi, am descoperit bloguri noi și în special oameni noi. Nu m-am așteptat să ajung la asemenea rezultate, dar uite că am făcut un pic mai mult efort și am reușit să mă desprind de regiunea asta și să trec mai departe de granițele acestei regiuni. Sun plăcut surprinsă că am putut găsi oameni minunați, oameni care au trecut prin diverse greutăți dar care niciodată n-au uitat să zâmbească.