Mă simt atât de obosită și totuși încerc din răsputeri să-mi adun până și cele mai mici forțe pentru a termina ceea ce am început să scriu. Nu m-am temunt niciodată că aș putea face greșeli, căci știu în timp ce ești obosit creierul tău nu mai dă un randament maxim și da, poate că exact atunci ar trebui să fii cel mai lucid și să-ți termini treaba.
[Citeşte mai departe…]În căutarea perfecțiunii
Câteodată îmi vine să plâng, iar alte ori sunt atât de fericită încât îmi iese fericirea prin piele. Nu am vrut niciodată să fac rău nimănui și da, am încercat să ajut pe cât am putut. Am încercat să fiu acea persoană care să ajute de fiecare dată când este nevoie de ea, când este nevoie de ajutor. Cu timpul am înțeles că lucrurile nu stau chiar așa și că am nevoie de mult mai multe chestii pe care să le folosesc.
Chiar nu îmi doresc să supăr pe nimeni și îmi doresc tare mult să îndrept niște lucruri, pe care de foarte mult timp le-am crezut pierdute. Poate este și vina mea că nu am încercat să fac mai multe lucruri. Dar au existat acele momente de cumpănă când te simți pierdut, îndepărtat de semeni și mai cu seamă sfârșit de cele mai neplăcute situații. Când îmi amintesc de trecut îmi dau seama și înțeleg perfect că oamenii s-au transformat mai cu seama în niște obiecte ciudate fără suflet.
Îmi lipsesc acele zile pline de culoare, pline de viață petrecute alături de oameni dragi ai sufletului meu. Mi-am dorit și îmi doresc să am viața perfectă. Viața imaculată fără greșeli, fără traume și fără probleme, dar asta este numai un vis, căci realitatea este cu totul și cu totul alta. Încă mai sper la zile bune și frumoase, încă mai am acel sentiment nobil moștenit de la bunica, de a ajuta oamenii și încă nu mi-am pierdut speranța că într-o bună zi lucrurile se vor schimba odată pentru totdeauna în bine.
Știu că pe noi oamenii ne strică agresivitatea noastră și bineînțeles tonalitatea vocii cât și cuvintele folosite. Am ajuns să ne certam noi în oglindă, pentru că ne simțim depășiți uneori de situație, ne simțim frustrați și toate astea au un efect nociv asupra noastră. Nu de mult căutam lucrurile perfecte.
Mai apoi am înțeles că nu am de unde să le iau perfecte și că trebuie să muncesc mult mai mult la îndreptarea lor decât să încerc să le achiziționez perfecte. Nu există nimic perfect pe lumea asta , putem doar să contribuim la ceea ce noi ne dorim a fi perefect.
Dor de copilăria noastră
Astăzi am avut șansa să ajung din nou pe acasă să-mi văd animăluțele și părinții. Sincer aș fi vrut și mi-am dorit să-mi văd fratele, căci îmi este foarte dor de el, dar asta nu a fost posibil. Mi-am dorit să îl văd, dar nu s-a putut. Au trecut atâtea zile de când nu am mai stat împreună, de când nu ne-am mai făcut planuri și nu am mai încercat să avem opinii diferite cu ceea ce noi doream să realizăm.
[Citeşte mai departe…]
Motivația altora
Mă simt atât de bine când trebuie să motivez oamenii să facă și să înțeleagă anumite lucruri. Nu pot să înțeleg destul de bine ce se întâmplă cu mine în acest moment, dar știu că în curând voi afla… Îmi place când simt că pot ajuta oamenii din jurul meu și mai ales atunci când le ofer motive să meargă mai departe și să nu se oprească din al lor drum.
[Citeşte mai departe…]Zile de septembrie
Iubesc toamna asta. Nu știu de ce, dar parcă anul ăsta este diferită, anul ăsta o simt mult mai blândă, mult mai frumoasă, mult mai caldă. Toamna asta am îndrăznit să fiu eu, să iubesc în felul meu. Am avut nevoie de cineva care să-mi arate modul în care sunt și ceea ce sunt eu.
O bună parte din timpul meu am crezut că nu fac nimic bine, că totul este împotriva mea și că oamenii din jurul meu mă urăsc. Dar toate aceste chestii urâte erau mai degrabă în mintea mea și cam atât. Am noroc cu ai mei prieteni că sunt alături de mine și că mă susțin de fiecare dată.
Am nevoie de ei atât de mult de ei și nu concep viața fără ei. Sunt conștientă că fără ajutorul lor nu aș putea face prea multe lucruri. Abia aștept să vină sfârșitul de săptămână pentru a reuși în sfârșit să mă întâlnesc cu ei.
A trecut atât de mult timp și îmi este foarte, foarte dor de ei. Abia aștept să-mi văd familia, fratele, rudele și prietenii. Hai sâmbătă te aștept cu nerăbdare!