Se întâmplă ca de fiecare dată când am nevoie de tine să nu fi aici. O să-mi spui ca de fiecare dată că tu ai treabă, că nu ai timp de pierdut și că ar fi mai bine să ne vedem de treabă, decât să pierdem timpul pe cine știe ce lucruri care nu ne aduc profit.
[Citeşte mai departe…]
Obstacolele locuitului la oraș
Pentru un moment parca am si uitat de toate problemele din jurul meu. Si asta datorita faptului ca am reusit sa imi mai petrec inca putin timp si alaturi de familia mea. Pare amuzant la prima vedere sa spun aceste lucruri, dar nu cu mult timp in urma timpul meu era impartit numai pentru munca si cam atat. Trist sau nu am pierdut asa cred ca cel putin cam cinci sau sase ani, timp pe care nu il mai pot intoarce, timp in care am stat departe de familia mea. Chiar daca asta a sunat mult timp in urechea mea ca o vinovatie cu timpul am reusit sa-mi accept greselile si chiar mai mult de atat am simtit nevoia sa repar aceste greseli si nedreptati.
[Citeşte mai departe…]Uneori nu sunt eu…
Uneori mă simt de parcă totul trece pe lângă mine. Nu mai simt nimic și parcă orice aș face se întoarce împotriva mea. Mi-am zis că nu mai am nimic de pierdut, dar se pare că orice aș face pentru anumite persoane nimic nu este bun, nimic nu este corect și nimic nu le convine.
Mă tot gândesc unde greșesc, unde am făcut acel pas greșit și mai ales când? Pare totul imposibil și chiar atunci când spun că totul este bine, exact atunci totul se schimbă și nimic nu mai este bine. Mi-am dorit să am o familie fericită căruia să nu-i lipsească nimic, dar acum mă tot întorc în trecut și îmi dau seama că am uitat să fiu eu, am uitat să fiu lângă ei în acele momente când aveau nevoie de mine, cel mai urât lucru s-a produs în momentul în care am uitat cine sunt de fapt și ce poit face. Mai am multe lucruri de învățat și în același timp mai am multe lucruri de îndreptat. Însă cred că cel mai bine ar fi dacă aș începe să rezolv situația cu mine și mai apoi cu ceilalți. Uneori chiar cred că sunt o neisprăvită, iar alteori îmi amintesc că nu am nici un fel de limită și pot sparge bariere indiferent de preț.
Câteodată am atâta nevoie de iubirea unor anumite persoane încât dacă ar fi mai aproape de mine aș zbura până la ei și i-aș stânge tare în brațe. Dar cum ei sunt mult prea departe de mine nu-mi rămâne altceva de făcut decât să închid ochii și să-mi imaginez că sunt în fața mea, de altfel ce altceva aș putea face… nimic! Uneori nu sunt eu…
Cărările inimii
Întortochiate mai sunt cărările inimii. Uneori sunt atât de bulversată de ceea ce mi se întâmplă încât nici mie nu îmi vine să cred prin ceea ce trec. Iar alteori îmi doresc să nu mai fiu singură, ca acel cineva să înțeleagă faptul că nu îmi este deloc ușor și că da el este mereu prezent în fiecare gând al meu. Încă îl mai aștept să se maturizeze, dar sincer nu știu când se va întâmpla asta.
[Citeşte mai departe…]
Drumul către casă
Abia aștept să vină ziua de sâmbătă și abia aștept să ajung acasă la mine. Primul lucru pe care am să-l fac e să-mi ud toate florile și să stau un pic de ele să le îngrijesc. Nu am mai petrecut timp cu plantele mele și îmi doresc să stau tot sfârșitul de săptămână lângă plantele mele. Tata se va bucura foarte mult când va afla că voi sta de sâmbătă dimineața până duminică seara. Nu am foarte mult timp la dispoziție să-mi petrec cu ei, dat sfârșitul ăsta de săptămână îmi doresc să fie ceva frumos, ceva special. Toamna asta am avut momente, care mai de care mai speciale, unele mai plăcute decât celelalte, iar altele puțin mai dificile, dar până acum le-am făcut față cu brio. Toate provocările astea mi-au dat o stare de neliniște, dar am încercat să stau cât mai calmă cu putință.
[Citeşte mai departe…]