E deja miezul nopții, iar eu nu pot să adorm. Am crezut că agitația mea este de la cafeaua băută târziu încercât să mai prind puțină energie pentru a mai termina din proiectele mele. Acum însă îmi simt ochii atât de obosiți de se închid fără prea mare greutate.
[Citeşte mai departe…]
Cum naibii scap de plictiseală?
Din nou la emisiune. Din nou mă plictisesc și nu am ce să fac. Am încercat deseori să mă ocup mai mult de această problemă, dar nu am reușit să fac nimic. Mă întreb unde greșesc? De ce nu reușesc să mă acomodez cu această emisiune și de ce tocmai la ea mă plictisesc atât de repede.
[Citeşte mai departe…]
Curăţenia o muncă de om tipicar
Mi-am amintit recent de o promisiune pe care i-am făcut-o mamei. De fapt i-am promis mamei că o voi ajuta în această tomnă să facă acea curăţenie pe care și-o dorește atât de mult. Cu siguranţă mama niciodată nu îmi va spune, cu atât mai mult să-mi reproșeze că eu nu sunt în stare să o ajut. Ea niciodată nu va face asta, în primul rând pentru că este mama mea și niciodată nu îmi va cere ceva, chiar dacă are nevoie de acel ceva. Iar în al doilea rând mama știe foarte bine cât de solicitantă este munca mea și de aceea niciodată nu îmi va reproșa ceva.
[Citeşte mai departe…]Momente
Mă cufund din nou în ale mele gânduri și iar pierd timpul plimbându-mă pe străzile goale. Îmi place toamna este adevărat, dar tot toamna mă face să mă simt atât de singură, părăsită de acei oameni pe care eu îi credeam sfinți și că nu mă vor părăsi niciodată. Câteodată este bine să vezi lumea singur, să-ți faci singur propria ta viziune asupra lumii. Spun de multe ori că nu mă mai interesează acele vorbe dureroase ale celor din preajma mea, dar nu pot trece cu vederea aceste mici răutăți.
Nu știu ce faceți voi în situațiile critice, dar eu nu fac nimic altceva decât să-mi rezerv câteva momente și să mă plimb prin cel mai apropiat parc. Îmi place să fac asta, îmi place să privesc natura din jurul meu, chiar dacă momentele în care fac acest lucru sunt foarte dureroase pentru mine. Din tot ceea ce se întâmplă în ultimele zile nu înțeleg absolut nimic. Toată lumea vrea schimbare, dar nimeni nu vrea să-și schimbe comportamentul.
Ăsta este marele paradox al acestor zile, nu știu când se vor termina toate astea, dar simt că lucrurile se vor complica atât de rău încât nu vom mai știi să facem față acestor complicații. Nu vreau să mai spun nimic despre asta, căci oricum nu mai are nici o importanță și până la urmă mai importante sunt problemele mele legate de familie față de ceea ce se întâmplă astăzi – asta pentru că prioritară pentru mine este familia. Dacă totul este bine în familie apoi mă pot concentra și pe altceva și voi încerca să fac pe cât posibil bine nu rău.
O afacere sau nu?
Nu știu ce naibii să fac… Îmi tot trec prin minte diferite planuri pentru a-mi croii propria mea afacere. E adevărat că nu mă pricep la afaceri, dar încerc să mă desprind de lumea asta din ce în ce mai monotonă. Poate că fratele meu în mare parte are dreptate – îmi place sa-mi complic singură existența mai mult decât ar fi necesar. Și mai este ceva de fiecare dată când încerc să fac ceva nou, de atâtea ori oameni din jurul meu, pe care eu îi consider apropiați mă fac să mă răzgândesc, să mă tem de ceea ce pot face.
[Citeşte mai departe…]