Ploaie, ploaie, ploaie… Ploaie aici, ploaie dincolo…
Nu am mai trecut demult timp pe aici și nici amprenta nu am mai lăsat-o. Spre norocul meu am avut și sprijin pentru ca al meu blog să nu rămână în paragină. Cu toate astea recunosc de multe ori m-am gândit să-mi închid blogul. Totodată de foarte mult timp nu-l mai consider o sursă de venit.
Însă de data asta nu am să-mi mai tratez acest jurnal online ca pe o pagină plină de lucruri triste, chiar dacă acum plouă. Și da, plouă afară și plouă și-n sufletul meu… Mă simt ca un obiect gol… nu mai m-am simțit de foarte mult timp așa. Mai exact de la accidentul meu.
Atunci am văzut moartea cu ochii și tot atunci am privit și prima mea rază de speranță către capătul tunelului. Primisem un dar de care de foarte multă vreme n-am știut să mă bucur. Din fericire l-am descoperit în ultimele luni. M-am simțit de parcă am aterizat din nou cu picioarele pe pământ. M-am simțit vie! M-am simțit de parcă atunci, în acel moment am început să trăiesc.
Pe scurt, fie vorba între noi, cred că sunt singura ciudată de pe aici care se simte extrem de bine și relaxată cu mâinile în pământ. De fapt am redescoperit ce înseamnă să ai grijă de plante, de flori și în special de pământ. Nu știu de ce mi-a luat atât timp să înțeleg că asta îmi place să fac și că asta mă ajută să trec peste toate problemele mele.
Într-un cuvânt o să mă apuc de crescut plante și de îngrijit. Mi-am dat seama că asta e menirea mea, dacă pot spune așa. Căci nu simt niciun fel de presiune când sunt printre plante. Nu simt nici durere sufletească și nici durerea fizică. Iar la final de zi singurul lucru pe care îl fac e să mă bucur de rezultatele mele.
Nu spun că mă voi lăsa de scris (pentru că asta e un mod de a trăi și în plus un mod prin care mă pot exprima cel mai bine), nu mă voi lăsa nici de celelalte plăceri ale mele. Mai exact, în viitoarele povestiri voi creiona câte puțin din ceea ce am de gând să fac și unde aș vrea să ajung.
Știu că dacă am dorință suficientă și sunt destul de atentă la ce se întâmplă în jurul meu voi avea parte de toate acele rezultate pe care mi le doresc. Sunt conștientă că în viața asta nu se câștigă nimic ușor, dar cu puțină înțelegere voi avea parte de tot ce mi-am dorit.
Și cu siguranță voi reuși pentru că nimeni și nimic nu mă va opri din ceea ce-mi doresc să obțin. Iar de azi înainte printre tunete și furtuni voi depăși fiecare obstacol. E mai mult o promisiune pe care mi-o fac și asta pentru că o să mă agăț doar de scopul meu și nu de persoane. Iar asta pentru că știți și voi – persoanele îți pot trăda încrederea, sentimentele oricând. Scopul e mereu o cauză pentru care să lupți, chiar dacă mai dai și de câte o ploaie…
Adaugă un comentariu