Încă mai visez la acele momente în care voi fi capabilă să-mi fac propria mea grădiniță cu flori așa cum mi-o doresc eu. Și deși am suportul părinților mei încă mă mai împiedic de a mea lene, care îmi mai dă câte o palmă din când în când și nu mă lasă să îmi fac treaba așa cum îmi doresc.
Sunt o leneșă, nu mereu dar tocmai în acele momente când ar trebui să fiu și mai energică și mai pusă pe treabă, exact atunci mă împotmolesc de lenea mea, parcă ar fi ca o boală ce mă molipsește exact atunci când ajung acasă la ai mei părinți. Am fost conștientă încă de la început că lucrurile nu o să-mi iasă așa cum mi-aș fi dorit eu, dar am tot sperat și încă mai sper că voi putea fi capabilă de și mai multe lucruri decât pot face acum.
Cu mare greutate în a-mi desfășura activitatea acasă la mine, m-am hotărât ca în această iarnă să-mi selectez câteva pietre și să le pictez pentru ca la vară să-mi formez singură a mea alee către floricele. Si când mă gândesc că iarna nici n-a început, mă gândesc cu încredere că am toate șansele până la vară să rezolv cu toate aceste pietricele. Însă pentru ce mă zbat acum este cu totul și cu totul altceva. De fapt tot caut decâteva zile pe net câteva modele florale sau niște chestii drăguțe pe care să le pictez pe pietricele.
Mă așteaptă o muncă de migală, dar o să-mi chem și câteva ajutoare dacă voi simți nevoia și voi vedea că eu singură nu mă descurc suficient de bine. Dar sper ca până la primăvară să am toată colecția de pietre terminată. Oricum în ziua în care o voi termina o să le fac câte o poză și am să o pun aici poate, poate vă inspiră și pe voi câtuși de puțin.
Adaugă un comentariu