Reușesc mereu să pierd timpul pe nimicuri. Mă concentrez atât de pe lucruri inutile încât nu îmi dau seama de asta. Poate că din când în când este bine să mai iau și eu o pauză și să încerc să mă calmez. Nu știu de ce, dar în ultima perioadă prea am luat lucrurile în serios și parcă nu am avut timp să reflectez la ceea ce aveam eu de fapt de făcut. Chiar dacă mă enervez în fiecare zi din te miri ce trebuie să învăț să mă stăpânesc, să mă calmez și să încerc pe cât posibil să fiu puțin mai relaxată. Nu-mi iese asta deși mi-am propus de nu știucâte ori. Și cine este de vină pentru toate neînțelegerile? Simplu eu.
Probabil că această perseverență a mea de a face totul pe cât posibil perfect îmi cam dă viața pestecap. Și dacă aș renunța la rețelele de socializare așa cum spune prietenul meu, probabil, de fapt nu probabil cu siguranță aș pierde timpul pe cu totul și cu totul altceva. Înainte să îmi împart timpul între blogurile mele și internet eram mai tot timpul captivă într-o lume a lucrului făcut manual.
Și aici mă refer că mai tot timpul croșetam, tricotam, desenam și încercam să fac de fiecare dată câte ceva nou. Ceea ce nu voiam în schimb era să pierd timpul pe lucruri de nimic. Cred că era mai bine atunci căci mă simțeam mult mai plină de energie însă acum cam duc lipsa acestei energii.
Încă mai sper că vor trece și aceste zile ploioase care îmi dau starea asta de somnolență și nu mă lasă să lucrez cu spor. Curând voi termina unul dintre cele mai importante proiecte ale mele și de aceea vreau să mă gândesc foarte bine la ce voi face pe viitor. Recunosc și că la ultima discuție cu mama am ieșit puțin cam șifonată.
Mama se plângea că nu mai am timp și pentru ei, că nu știe ce se întâmplă cu mine și că își vrea copilul înapoi. Mama îți promit că imediat ce voi termina cu proiectele mele voi petrece mai mult timp cu voi… promit!
Adaugă un comentariu