În cele 2 zile libere mi-am permis să fiu lenesă, de fapt starea mea nu a fost prea bună zilele astea… așa că m-am hotărât să iau puțină pauză. Ce-i drept m-am gândit ca pentru o perioadă de timp să stau departe de ceea ce înseamnă rețele de socializare și blog.
Da… știu, nici eu nu mă așteptam să spun că vreau să stau departe de blog, departe de scris, dar nu mă mai simt în stare. Și chiar dacă încă mai găsesc subiecte, corpul nu îmi dă semne că vrea să mă asculte și să mă ajute să fac ceea ce-mi dictează mintea. E ca și cum, corpul meu ar fi complet inutil și nu îl mai pot controla.
Uneori îmi este foarte greu să mă ridic din pat și să mă apuc de treabă și culmea nici voința nu mă mai ajută. Înainte mă încăpățânam și trăgeam de mine cât de mult puteam, însă acum mă simt obosită, epuizată, extenuată. Nu mai am chef de nimic, nu mai îmi place nimic, iar singurele mele momente de liniște le găsesc în izolarea mea.
Încă încerc să-mi fac curaj și să am grijă de ghivecele mele cu flori și totuși încă mai sper… Încă mă mai pot documenta, pentru că cititul nu mi-a provocat încă bătăi de cap, dar nu știu cât timp voi avea răbdare să mai citesc, oricum de altceva nu prea mai am chef…
Poate că e de vină oboseala acumulată, poate că și grijile au și ele un aport și lista tot contiua. Noroc cu David că mă mai vizitează din când în când, altfel pentru mine drumul până la el (deși nu e deloc departe) mi se pare anevoios… Și culmea am momente când aș pleca, dar corpu ăsta nu mă mai ascultă și habar nu am care va fi deznodământul…
Ionut a zis
Sunt sigur ca iti vei reveni si vei fi din nou plina de vuata, de energie. Trebuie sa mai astepti un pic. Totul pe lumea asta este trecator.