Mi-am făcut curaj să merg la psiholog. Aveam nevoie de asta chiar dacă până acum nu am recunoscut asta. Aveam nevoie de cineva care să mă ajute să mă înțeleg, să mă ajute să înțeleg acele lucruri, pe care eu chiar nu pot să le asimilez fără ajutor din partea unui om specializat. Știu o să fiu criticată de foarte multe persoane, dar am învățat să nu îmi mai pese de ce se întâmplă și ce vor spune alții.
De acum încerc să mă pun pe picioare și regret că nu am făcut acet pas cu mult mai devreme când am simțit că lucrurile nu sunt așa cum ar trebui să fie și o luau razna cu fiecare zi care trecea. E drept că nu am avut curaj să fac lucruri importante pentru mine, dar sunt hotărâtă ca de acum încolo să fac lucrurile să meargă bine.
Am fost complet debusolată. Habar nu aveam încotro să mă întrept și mă gândeam mai tot timpul că eu sunt de vină pentru tot ce se întâmplă rău. Chiar dacă de multe ori nici măcar nu eu eram ca care producea aceste greșeli. Se spune că odată și odată tot se umple acel pahar și când dă peste atunci se produc marile schimbări, marile ravagii așa cum îmi tot amintește fratele meu.
Știu că el mă iubește enorm și întotdeuna va fi lângă mine, chiar dacă nu voi avea nevoie de ajutor, el tot va fi acolo pentru mine. Acum însă mă bucur de alegerea făcută de mine de a merge la un psiholog. Chiar dacă la prima ședință am plâns cu lacrimi de crocodil acum pot spune că mă simt cu adevărat puțin mai bine. Și aștept cu nerăbdare noile provocări din partea psihologului meu. Îmi doresc ca în viitorul apropiaat să-mi înving toate temerile, iar visele mele să le pot îndeplini fără să mă mai tem de ceva sau cineva…
Adaugă un comentariu