Încă nu înțeleg cum de nu m-am detașat de pasiunea mea pentru tatuaje. Știu că am avut momente și momente în care mi-am tot spus că o să mă duc să-mi fac un tatuaj exact în secunda următoare, dar nu a fost chiar așa. Apoi am înțeles mult mai multe lucruri, pe care într-un timp le-am tot ignorat și nu le-am dat nici o importanță. Și să-mi fie cu iertare, dar chiar mi-am dorit să am un tatuaj.
Apoi mi-am dat seama că pe lângă faptul că aș supăra o persoană importantă pentru mine aș risca să mă plictisesc foarte repede de acel tatuaj. Am mai avut eu câteva tentative în încercarea mea de a-mi realiza un tatuaj, dar m-am lăsat păgubașă. Și ca un plus le toate astea am încercat câtuși de puțin să respect și opinia iubitului meu și mă gândeam că poate are dreptate și că nu am nevoie de tatuaj sau tatuaje pentru a fi specială.
Deși am experimentat de câteva ori acea senzație de a avea un tatuaj parcă nu mi-aș face unul permanent, până acum tot ce am făcut a fost cu ajutorul hennei și nu a fost ceva permanent.
Cu alte cuvinte, încă mai am acea tentație, dragoste pentru tatuaje, dar asta nu înseamnă că o să-mi și fac unul sau poate cine mai știe. Oricum acum în acest prezent tumultuos mi-am dat seama că am cu totul și cu totul alte priorități, iar cea mai importantă este relația mea cu persoana pe care o iubesc și pe care o respect.
Și sper ca în timp să-mi treacă și această nebunie legată de tatuaje, de picturi pe mâini și mai știu eu ce alte bazaconii îmi mai trece mie prin minte câteodată. Sper ca în sfârșit după mult, mult timp să mă maturizez și eu să pot trece la o altă etapă mult mai importantă pentru mine.
Adaugă un comentariu