Pe una dintre paginile mele de socializare am găsit cele mai frumoase desene. Cred că dacă le numesc desene ar fi prea puţin având în vedere că pictura se întrepătrunde cu schiţa. Niciodată nu am avut talent la desen, nici măcar culorile nu știu să le combin prea bine, dar asta nu m-a oprit să iubesc desenele altora, munca lor. Am încercat și eu de foarte multe ori să schiţez câte ceva și uneori îmi folosesc timpul liber pentru acest lucru.
Dar nu pot să nu recunosc faptul că sunt un adevărat dezastru în ceea ce reprezintă această artă. Nu același lucru s-a întâmplat în cazul fratelui meu. El orice ar schiţa îi iese la perfecţie. Singurul lucru pe care nu am putut să îl înţeleg a fost acela că a renunţat în a se perfecţiona în arta asta. M-a deranjat acest lucru pentru că noi, familia l-am susţinut așa cum am știut noi mai bine însă el a renunţat la tot.
L-am întrebat dacă nu îi mai place ceea ce face. Mi-a răspuns că nu aceasta este problema, ci pur și simplu îi este lene să mai facă ceva în acest sens. M-am gândit că poate o fi doar o stare de moment și că poate de aceea are această gândire.
În acele momente l-am lăsat în pace pentru că nu voiam să mă cert cu el, dar i-am spus că ar fi păcat să irosească un asemenea talent. Nu știu cât de mult m-a ascultat în acea seară, dar cert este că de curând l-am văzut iar cu creionul în mână încercând să schiţeze ceva pe o coală de hârtie.
În sinea mea m-am bucurat extraordinar de mult. În sfârșit se reapucă de ceea ce îi place mai mult, iar pentru mine este mai mult decât suficient. Între timp eu nu am încetat să admir desenele altora. Și pentru că nu vreau să par o lăudăroasă în faţa voastră am să vă las aici la sfârșit de articol cele mai frumoase desene, picturi pe care le admir.
Adaugă un comentariu