Am reușit, am reușit să o mobilizez pe une dintre verișoarele mele. Ea, Ana, căci desprea este vorba este pasionată de pictură, desen, schițe și în general tot ce ține de aceste lucruri. Până să ajung să am o discuție serioasă cu ea, bunica noastră a crezut că îi va face bine, dacă se va lua de ea și o va certa spunându-i să se hotărască ce vrea să realizeze în viața ei și că ar fi bine să renunțe la toată prostia asta cu pictatul după spusele ei. Am mai vorbit din când în când la telefon, dar niciodată nu mi-a spus că ar avea probleme în legătură cu tablourile și cu a ei pasiune. Mereu îmi povestea doar că se simte puțin tristă și că ar vrea să fugă undeva unde să poată face tot ce își dorește. Pe atunci nu mă gândeam că are probleme mai degrabă cu familia și nu cu pasiunea ei… și neștiind despre ce este vorba am întrebat-o dacă mai are nevoie de culori, creioane, hârtie sau pânză pentru aș alimenta stocurile pe care știam că ea mereu și le aproviziona din timp. Răspunsul a fost unul sec și cât se poate de amar, nu, nu mai am ce să mai pictez, nu mai sunt lăsată așa că te rog nu mă mai amărî și tu….
Am rămas pe gânduri nescoțând o vorbă, ca mai târziu după câteva secunde să aud cum îmi închide telefonul. Nu am știut că intenția mea de a o ajuta a devenit mai mult o povară decât un ajutor. Și pentru că nu îmi place să las treburile neterminate, la sfârșitul săptămânii când am prins și eu o zi liberă m-am grăbit să ajung la țară la casa verișoarei mele. Nu vroiam să o necăjesc ci din contră vroiam să o ajut pentru că știu cât de importantă este pasiunea ei și ceea ce înseamnă aceasta pentru viața ei. Am ajuns, am discutat minute întregi și pentru că pe bunica nu am putut să o conving de faptul că pasiunea ei poate fi foarte productivă și nu o prostie așa cum crede dumneaei am început să caut ca o disperată tot felul de site-uri unde să găsesc ceva care să o ajute pe Ana.
Pe fața Anei am început să zăresc câteva zâmbete asta m-a făcut să caut în continuare și să nu mă opresc până nu am găsit ceva. Și da am găsit ceva mult mai mult decât mă așteptam, am găsit locul potrivit unde ea poate să-și împărtășească pasiunea și cu alte persoane și asta la o școală de formare profesională… Acum pot spune că sunt fericită.
Adaugă un comentariu