O nouă săptămână plină de muncă și în același timp plină de speranță. Săptămâna asta vreau să fac tot ce nu am făcut până acum. Chiar îmi doresc să fac acele lucruri, pe care le-am tot amânat în speranța că într-o zi mă voi simți mai bine și voi încerca să le rezolv atunci. Dar văd că prin toate aceste lucruri mai mult mă pierd în loc să mă adun și să încep să-mi pun toate lucrurile mele în ordine.
Mă simt puțin ciudat, mai ales că am încercat să mă ascund de ale mele responsabilități. Aș fi vrut să am ceva mai mult curaj pentru acele lucruri pe care mi le doresc enorm. Chiar daca se spunhe că niciodată nu este prea târziu în acest moment simt că pentru unele din lucrurile pe care mi le-am dorit atât de mult este deja prea târziu. Și chiar dacă mi-aș dori să dau timpul înapoi nu am nici o șansă, cine sunt eu să fac asta nu am nici un drept.
Singurul lucru pe care mi-l permit acum sunt acele lucrusoare mărunte, care de obicei pentru anumite persoane acestea sunt inutile si nefolositoare. Pentru mine oricât de mică și de neînsemnată ar fi acele lucruri sunt importante, chiar dacă persoanele apropiate mie nu sunt de acord cu asta. Va trebui într-o zi să stau să-mi analizez fiecare gest în parte, fiecare problemă, deoarece îmi doresc foarte mult să mi le rezolv, și da nu vreau ajutorul nimănui vreau să-mi rezolv singură problemele și toate acele dureri sufletești care mă urmăresc la orice colț.
Perioada asta aglomerată și grea va trebui la un moment dat să se sfârșească. Nu știu când, dar dacă nu fac nimic în sensul ăsta rănile se vor adânci și mai rău, iar sufletul va fi sfâșiat. Nu-mi doresc asta și de aceea încerc să mă adun și să fac până la urmă ceea ce trebuie și ceea ce este bine pentru mine, chiar dacă din păcate voi fi nevoită să rănesc și persoane din anturajul meu.
Adaugă un comentariu