Nu știu cum să-ți spun, dar am avut parte de o zi perfectă. De când am început să fac cercetări în legătură cu mine, parcă mă simt din ce în ce mai bine. Și nu mai contează că scorpia din mine e prezentă la fiecare pas și mă înghioldește ori de câte ori îmi propun să fiu fericită. Cu siguranță au meritat toate eforturile depuse, toate lacrimile smulse și toate acele gânduri negre pe care aum le-am șters cu buretele.
Iar dacă în trecutul apropiat mă întrebam dacă o să pot să înțeleg distanța, ei bine în prezent am înțeles că relațiile sunt sacre. Exact așa cum îmi spunea bunica, păcat însă că pe atunci nu avea, ochi să văd și nici urechi să ascult. Îmi place să-mi fac prieteni, amici noi ori de câte ori, dar niciodată nu voi fi capabilă să-mi schimb iubiții ca pe șosete. Nu așa sunt eu și nici nu am să fiu.
Ce-i drept perioada asta pe care mi-am dedicat-o pentru autocunoaștere a scos la suprafață detalii despre mine, pe care nici măcar nu le bănuiam. Dar întorcându-mă la ziua de astăzi, 14 februarie, m-am simțit extraordinar și ar trebui să-i mulțumesc cerului pentru toate acele momente în care fulgii de nea se jucau zglobii pe afara. M-am simțit precum un copilaș închis în casă și cu ochii ațintiți către fereastră.
Am simțit aproape persoane importante din viața mea, iar toate lucrurile azi mi-au mers perfect. Așa mi s-a demonstrat încă o dată că pot să fiu fericită dacă îmi propun și asta fără să depind de altcineva. Sinceră să fiu îmi place noua mea viață, îmi place că pot avea curaj și să recunosc atunci când greșesc sau atunci când îmi doresc să apăr acele frânturi de fericire. Nu știu cum a fost ziua voastă, dar a mea a fost perfectă, iar cerul a contribuit la asta…
Adaugă un comentariu