Printre cuvintele firave încă mai găsesc puterea să zâmbesc, chiar dacă am senzația că în curând o să fiu sfâșiată. Cuvintele probabil că nu mai au nici un rost și pentru tine niciodată nu a contat ceea ce eu încercam să-ți transmit. Ai preferat să faci ce era mai ușor pentru tine, ai preferat să fugi fără să te gândești la ce lași în urma ta.
Într-un fel te înțeleg și pe tine poate că îți dorești mai mult și eu nu am ce să-ți ofer. Îmi pare rău că nu am putut să fac mai multe pentru tine. Sunt vinovată pentru asta sunt vinovată pentru că nu ai reușit să mă transformi în ceea ce tu îți doreai. Nu sunt genul de persoană care să se transforme în ceva în ceea ce nu își dorește. Tu niciodată nu ai vrut să înțelegi asta, niciodată nu te-ai gândit că poate sunt lucruri care ma deranjează și pe care nu le suport.
Ție nu ți-a păsat de nimic, nu ți-a păsat de mine, dar nici de relația noastră. Iar acum la final tot pe mine mă scoți vinovată. Uite că așa nu se mai poate și de aceea prefer să te las liber și să faci tot ce tu îți dorești. Nu mă gândeam că relația asta poate ajunge într-un astfel de punct și nici nu credeam că tu te vei schimba așa brusc și dintr-o dată.
Problema ta a fost cât se poate una foarte simplă și asta chiar de la început – ție îți place să mă scoți vinovată în orice momente și din orice motiv. Am crezut că pot schimba acest lucru la tine și de aceea mi-am propus să rămân lângă tine atâta amar de vreme. Nu știam că se va întâmpla în tocmai așa și uite că eu am fost cea care a avut cel mai mult de perdut.
Adaugă un comentariu