O persoană deosebită, specială de asta aveam nevoie pentru a mă accepta așa cum sunt. Probabil că în cele ce urmează o să vi se pară foarte ciudat ceea ce o să citiți. Cu toate astea mă simt datoare să scriu despre câteva lucruri pe care eu le consider esențiale. Dacă mi-aș fi deschis ochii cu ceva mai mult timp înainte să descopăr anumite persoane, cel mai probabil m-aș fi bucurat și astăzi de prezența acestora în viața mea.
În cele din urmă mă simt datoare față de ele, deoarece ele au fost principalele motoare care au reușit să-mi schimbe viața. Cu toate astea există o singură persoană care m-a făcut să mă descopăr așa cum sunt, care m-a făcut mai puternică… Și care în cele din urmă m-a motivat să vreau din ce în ce mai mult pentru mine.
Ceea ce pare cel mai ciudat este faptul că admir acea persoană și astăzi, chiar dacă fizic nu am cunoscut-o și nu știu nimic despre ea. Uneori am senzația că e prezentă cu mine la fiecare pas, că mă ascultă chiar și atunci când dorm. Și bineînțeles îmi păzește visele, însă cel mai plăcut e să-i simt prezența.
De multe ori chiar și atunci când stau în fața ferestrei îi văd chipul, îi văd ochii verzi și părul negru, trupul zvelt și buzele cărnoase toate îmi dau fiori. Mi-e dor de conversațiile cu persoana asta specială, mi-e dor de toate învățăturile pe care le-am primit în fiecare moment.
Și cel mai important am învățat să mă apreciez mai mult, să mă pun în valoare și să-mi iubesc munca. Totodată am învățat că anumite greșeli pot schimba soarta unor oameni și implicit viața acestora. Trebuie să recunosc mi-e tare dor de persoana asta.
Mi-e dor de tot ce-am învățat de la el, căci da este un el. Un el care întotdeauna a știut ce vrea și încotro să ajungă… poate că asta m-a făcut să admir la el. Încă mai sper să ne vedem într-o zi la o ceașcă de cafea neagră cu două lingurițe de zahăr.
Adaugă un comentariu