Se mai duce încă o săptămână ce se anunța extrem de frumoasă, numai că de, planurile de acasă nu sunt întocmai ca cele din piață. Mi-am dorit ca în prima săptămână din decembrie să îmi termin anumite proiecte, dar uite că nu prea am reușit…
Și culmea nici măcar nu este vina mea. Am încercat să analizez fiecare mișcare în parte, fiecare demers al meu. De fapt am încercat să văd de ce oare m-am împotmolit și ce mai era de făcut. Nu cred că mai sunt în stare să mai fac ceva bun. Mă simt atât de moleșită încât nu știu cum mă voi mobiliza pentru viitor.
Starea mea de spirit e din ce în ce mai proastă. Nu știu exact ce se întâmplă, dar nu mai știu cum să mă refac. Orice aș face acum nu mă pot pune pe picioare, nu mai pot zâmbi și nici nu mai pot face ceva mai bun pentru ceilalți. Lucrurile urâte din ultima perioadă m-au transformat într-o persoanăpe care nu o mai recunosc.
Poate că prietenii mei buni aveau dreptate în ceea ce privește comportamentul meu din ultimul timp. Sunt conștientă că am fost egoistă , poate chiar foarte egoistă în ultima parte. Am obosit să caut răspunsul la toate întrebările mele și mai ales la activitățile mele.
Fratele meu mă bate la cap de foarte mult timp să-mi revin odată și să mă apuc serios de treabă. Am înțeles că lui nu-i place să mă vadă așa buimacă mai ales că el era obișnuit cu mine ca fiind o fire activă, poate prea activă. Lui i se pare ciudat că eu m-am schimbat așa dintr-o dată și chiar culmea nu sunt îndrăgostită de nimeni și de nimic…
Sau poate asta o fi problema mea? Am pierdut toată acea senzație de dragoste și chiar mai rău am început să-mi pierd și speranța. Uneori cred că încrederea mea s-a zdruncinat atât de rău, încât foarte greu îmi voi reveni…
Și pe lângă asta mai este și acel lucru ciudat pe care nu pot să-l definesc în întregime așa cum îl simt… Mă simt pierdută și singură, chiar dacă sunt înconjurată de persoanele dragi mie, chiar dacă sunt înconjurată de familie… Doamne, oare ce se întâmplă cu mine?
Adaugă un comentariu