Ei bine, voi care mă cunoașteți și știți felul meu de a fi, probabil că v-ați obișnuit cu toate relatările mele din timpul meu liber. Am fost întrebată de câteva ori, de ce prefer să scriu în loc să ies cu prietenii mei pe la terase. Eeee, ce bine ar fi fost să stau tolonită pe un scaun, la răcoare în nu știu ce cârciumă, dar știți și voi că asta nu se poate. Oricât aș încerca să mă despart de acest obicei al meu de a scrie nu reușesc să fac asta, și sincer nici nu știu dacă îmi doresc asta într-adevăr.
Mi-a fost destul de greu la început să scriu așa fără oprire, dar cu timpul mi-am dat seama ce îmi doresc și am făcut tot ce a fost cu putinţă să-mi satisfac dorinţele. Nu știu dacă ai mei prieteni au aceleași atuuri ca și mine, dar mi-aș dori să știu că și ei sunt în stare să lupte pentru dorinţele și visele lor. Am încredere în ei și de aceea știu că dacă se întâmplă să am un timp mort în care să nu fac nimic, ei ca de fiecare dată mă fac să zâmbesc și să punem la cale noi proiecte.
Așa cum am precizat și în titlul articolului, eu nu am timp să mă plictisesc, iar asta îmi dă o mare satisfacţie. Multă lume nu înţelege această stare a mea și de aceea nu vreau să oblig pe nimeni să înţeleagă. Oricum nu sunt multe de înţeles. Îmi place să-mi fructific timpul și cam atât. Voi ce aveţi de gând să faceţi în timpul vostru liber?
Adaugă un comentariu