Am tot încercat să înțeleg de ce unii dintre buni mei amici tot își încearcă norocul pe la așa zisele pariuri sportive. Nu am înțeles niciodată ce găsesc ei atât de palpitant în a paria, mai ales că de cele mai multe ori nu au nici un câștig sau dacă în cel mai fericit caz au câștigat ceva, pot spune că au câștigat sume infime fără nici un fel de valoare pe piața financiara. Una dintre persoanele dragi mie a încercat să mă facă să înțeleg cât de cât acest sistem, care mie una îmi face zile fripte și pe care sincer uneori îl consider o adevărată prostie, în care sunt implicați de cele mai multe ori și oameni mari.
Vă spuneam de acea persoană că a venit, de fapt ne-am întâlnit la o cafea pentru cu totul și cu totul alte probleme de rezolvat, dar a adus în discuție și această chestiune, de care el este pot spune fără nici cele mai mici dubii îndrăgostit. Săracul s-a chinuit să-mi explice mai întâi ce reprezintă cu exactitate acest termen de pariu. Mai târziu m-am convins singură că el încerca de fapt să mă facă să cad și eu în capcana lui așa cum a făcut și cu una din rudele mele.
La un moment dat îmi spune pe un ton puțin mai apăsat și ușor iritant: „tu chiar nu mă înțelegi sau te faci că nu mă înțelegi?” și râzând i-am și răspuns – tu nu înțelegi că nu mă interesează? După ce mai schimbăm subiectul și vorbim despre totul și cu totul altceva mă întreabă așa instantaneu dacă eu am pariat vreodată la loto. Am stat puțin pe gânduri și nu știam ce să-i răspund.
Acum în prezent și de câțiva ani buni nu am pus nici un bilet la loto asta știu cu siguranță, dar mi-a trecut prin minte un episod de pe vremea când eram mai mititică, cred că aveam pe atunci vreo cinci ani și mergeam deseori la piață cu a mea mămică, atunci cred că a fost pentru prima, singura și ultima dată când mama m-a pus să trag în locul ei la o tarabă unde erau așa numitele loz în plic.
Pe atunci mă încântau mai ales pentru faptul că erau colorate. Pentru prima dată atunci am simțit cum ceva îmi înfurnica vârful degetelor și nu puteam să apuc nici o fâșie din acel pliculeț. Până la urmă vânzătoarea se apropie de mine cu bolul pentru că ea a crezut inițial că nu ajung la acesta întrucât eram foarte mică de înălțime, atunci m-am uitat în ochii vânzătoarei, m-am apropiat de bol și mi-am băgat mânuța în el astfel încât am ajuns cu degetele să prind un bilet alb.
Vânzătoarea l-a luat s-a uitat la el și mi-a spus să mai iau unul pentru că pe acel bilet scria să mai trag o dată. Și după câteva încercări de acest fel am prins cu vârful degetelor un bilețel albastru pe care scria că trebuie să-mi aleg ceva în valoare de nu mai știu ce sumă. Ce fericită eram atunci și mi-am ales un glob cu un delfin, pentru că în acea perioadă îmi plăceau foarte mult delfinii, un glob pe care îl am și astăzi în vitrina cu jucării. Povestindu-i asta amicului meu acesta începu să râdă cu gura până la urechi și îmi spune că aș putea să-mi încerc norocul și pe site-urile de profil.
Adaugă un comentariu