Cea mai mare neplăcere a mea este să ajung pe la munte și să stau ascunsă în camera unde mă cazez. Cum sunt o fire foarte activă căreia îi place foarte mult muntele, nu pot sta prea mult timp într-un loc, ede aceea sunt obișnuită să cotrobăi prin munți, pe diferite trasee, pe diferite cărări ale muntelui. Nu știu cum s-a întâmplat sau ce m-a reținut căci zilele astea picioarele mele nu au vrut deloc să țină cu mine și nu m-am putut bucura de ultimele mele zile de concediu în modul în care mi-aș fi dorit. Am crezut că a mea durere de gleznă este de moment și că va trece fără să mă țină prea mult în cameră.
Asta am crezut eu căci în realitate lucrurile au stat cu totul și cu totul altfel. Durerea nu mi-a trecut în acea seară, ci din contră glezna s-a umflat, iar durerea a fost insuportabilă. Și mă întreb oare de unde am căpătat această nesuferită de durere? Deobicei dacă mă lovesc știu ce am de făcut, dar la gleznă nu am simțit nici o bușitură, nici o întindere și tind să cred că toată durerea mea provine de la faptul că poate din greșeală nu am călcat cu piciorul așa cum ar fi trebuit.
Data trecută când am pățit același lucru a trebuit să stau în pat vreo două săptămâni, în care mare lucru n-am făcut și chiar dacă mi-aș fi dorit să fac ceva nu aș fi avut ce. În fine nu mai contează durerea provocată de a mea gleznă, ci mai important este faptul că am fost la Brașov și nu am putut să mă bucur de peisaj și de munte așa cum am plănuit înainte să plec de acasă. Oricum, e bine, totuși, că cel puțin duminică mi-am mai revenit și am putut să mai vizităm câte ceva…
Adaugă un comentariu