Când am ajuns acasă și mi-am văzut trandafirii mei în ce stare erau mi-am zis că trebuie să fac ceva și pentru ei. Ce-i drept îi iubesc atât de mult încât nu mă îndur să iau câteva flori pentru a-mi înfrumuseța casa.
Din punctul meu de vedere florile sunt frumoase acolo unde sunt ele nu în cine știe ce vaze, de aceea nu prea o las nici pe mama să-mi rupă trandafirii din grădină. Și cum în weekend nu m-am simțit în stare să fac altceva și nici nu s-a legat vreo boabă de-un cuvânt pe foaie m-am băgat să aranjez puțin trandafirii.
Nu mi-a părut rău deloc că am făcut asta, chiar dacă am răcit și acum am dureri de cap insuportabile. Mă deranjează însă că nu prea a plouat, iar apa de la robinet a fost cu porția și prea multă apă nu am avut pentru trandafirii mei. Dacă nu va veni o ploaie zdravănă, doar o minune îmi mai poate salva trandafirii.
Chiar nu vreau să-i pierd și asta nu pentru că am muncit ca o disperată pentru ei, ci pentru că îmi dau o stare de bine ori de câte ori petrec timp în grădinița mea de flori. Cum ar spune psihologul meu – locul ideal unde poți petrece timp cât vrei și poți face tot ce vrei. Într-un fel sau altul, tufele de trandafiri îmi aduc liniște, acea liniște pe care o aștept de atâta amar de vreme…
Încă nu am terminat cu tot ceea ce aveam de făcut în grădină, dar am luat o mică pauză să pot scrie aceste rânduri aici, să pot sta cu Kiri puțin și bineînțeles să-mi pun telefonul la încărcat pentru că am uitat să-l pun aseară. Sincer nici nu știu de ce mă mai chinui atât cu telefonul mai ales că locuiesc într-o zonă fără semnal, iar telefonul este cam degeaba în viața mea, nu că m-ar căuta pe mine cineva.
Oricum vor urma câteva săptămâni când voi sta departe de rețelele de socializare, de telefon, de mail-uri și asta pentru că vreau să mă dedic în întregime grădinii mele. Cum nu mai este mult până la ziua mea vreau să am parte de o grădină plină cu flori care să mă atragă să o privesc și care să-mi aducă satisfacție, chiar dacă va fi enorm de mult de muncă pentru asta.
Adaugă un comentariu