Luna trecută când am mai ajuns și eu pe la țară nu știu ce mi-a venit că am vrut să merg în podul casei bunicilor și să cotrobăi pe acolo după micile comori ascunse. Ei bine, poate vă întrebați de unde naibii am căpătat acest obicei prostesc de a căuta prin lucrurile bunicilor? Totul se întâmpla pe vremea vacanțelor petrecute la țară, în acele momente în care nu plecam cu ai noștri prin vacanțe. Bunicii nu îi prea făcea plăcere să ne audă tot timpul cum noi ne certam pe diverse lucruri, mai ales în acele zile când se strângeau toți nepoții la ea. Trebuia sa facă ceva pentru a ne împăca pe toți, mai ales ca aveam obiceiul să plângem în cor.
De aceea săraca de cele mai multe ori era nevoită sa inventeze tot feleul de jocruri, prin care noi să ne amuzăm și în același timp să mai învățăm și câte ceva nou. Pentru noi toate lucrurile, pe care ea le făcea erau distractive, ba chiar uneori bunicii îi era mai greu să ne bage în casă la masă sau la somnul de după masa. Ne-a placut forte mult jocul, încă ne mai place și acum, poate că de aceea uneori simțim nevoia să urcam în podul bunici și să căutăm printre acele lucruri vechi. Pe vremea copilăriei noastre, lucrurile nu pareau atât de vechi, mai ales în acele momente când bunica ascundea diverse dulciuri pe acolo, ca mai apoi noi să le căutăm și să încercăm să ne ajutăm unul pe celălalt, doar, doar pentru a găsi acele dulciuri.
Pe atunci nici nu ne gândeam ca era doar un exercițiu pentru a ne ține împreună și pentru a ne ajuta reciproc. Cât de dor îmi este de acele zile… În fiecare zi învățam câte ceva nou, câte ceva care să ne folosească să ne descurcăm în viață. Și una peste alta când am intrat în podul copilăriei am găsit într-o ladă veche un mic cufăr din lemn plin de praf, pe semne că nici lui nu i-a fost prea bine în ultimul timp.
L-am luat l-am scuturat de praf și cum este aproape deteriorat m-am hotărât să-l refac bucățică cu bucățică. Nu de alta dar îmi place atât de mult mobila clasica încât mi-aș dori sa recuperez fiecare părticică din ele, fiecare părticică din trecutul meu. E plăcut să știi că nu ai trăit degeaba, e plăcut să-ți vezi copilăria prin simple piese de mobilier.
Adaugă un comentariu