Este ușor să judeci o persoană chiar dacă știi că nu ai acest drept să o faci. Și da să nu uităm că printre noi sunt și acei oameni care se simt obligați să facă un mic gest așa cum este mărțișorul. Cu toate astea însă ar trebui să conștientizeze faptul că nu sunt obligați să facă absolut nimic. Ba dimpotrivă dacă tu nu îți dorești ceva nu ești obligat să realizezi acel ceva sau să înduri cine știe ce chinuri doar pentru că trebuie să fii în pas cu lumea. Iar dacă tu simți și vrei să faci ceva fă-o din toată inima.
Fă acel lucru încât să-ți aducă acea bucurie imensă, neașteptată, acea bucurie la care uneori doar visai. Când o să faci lucrurile din inimă și o să pui suflet o să vezi că totul o să se transforme într-o joacă de copil și nimic nu pare a fi complicat, chiar dacă iei toate lucrurile în serios, mult prea în serios. Și nu ar trebui să te surprindă când o vorbă bună spusă fără reproș va fi primită de 1000 de ori mai bine, decât un obiect scump fără nicio valoare sentimentală.
Căci de, atunci când oferi totul se rezumă la sentimente și la modul cum oferi și foarte rar se gândește cineva la ce oferi. În ultima perioadă am fost surprinsă să observ, atât în cazul bărbaților, cât și în cazul femeilor, că „a oferi” – reprezintă mai mult o obligație, acel ceva pe care nu-l suporți, dar îl faci ca să nu pici prost în ochii lumii. Mă întreb oare câți oameni sunt în situația în care simt o mare repulsie față de zile precum 1 și 8 martie și nu numai, dar trebuie să suporte toate astea ca nimeni să nu comenteze nimic la adresa lor.
Iar dacă tot ce am scris eu aici sună cam dur uitați-vă bine în jurul vostru și luați aminte. Știu că toate astea o să supere pe mulți, dar mie una nici nu-mi pasă am trecut demult de aceste copilării. Ca atare m-am obișnuit să-mi surprind apropiații în diverse moduri și de cele mai multe ori pentru darurile pe care le ofer îmi rezerv timp, energie și puterea mea de creație. Căci da îmi place să dăruiesc fiecăruia în parte daruri originale pentru care să-mi pun mintea la contribuție și mâinile la treabă.
E un fel de a le mulțumi pentru tot ceea ce îmi dăruiesc, un fel de a răsplăti toată afecțiunea lor. Uneori îmi ies toate aceste cadouri minunate, alte ori îmi dau seama că trebuie să mai lucrez la ele, chiar dacă mi-am dat toată silința, iar în acele momente am învățat să improvizez. Totodată am învățat de la ai mei să impart puținul pe care îl am și să o fac cu bucurie, nu cu ură și cu urme de frustrare.
Am învățat toate acestea și mă bucur că le-am învățat, căci nimic nu se compară cu acel sentiment de a da fără să aștepți să primești ceva la schimb, să dai în orice moment, fără să te gândești la o anume sărbătoare sau doar la un anumit moment, să dai doar atunci când simți că trebuie să dai…
Adaugă un comentariu