„Când luminile se sting și întunericul cade peste întreaga lume doare… atunci doare cel mai tare”.
Mult timp am crezut că pot trece peste… am crezut că dacă refuz să mă gândesc, să alimentez un gând cu energie, lucrurile se vor așeza și nu voi mai fi nevoită să tratez părți din mine.
Dar nu… n-am făcut nimic și doare… mă doare… acel ceva din mine doare și nu pot să-mi explic.
Cu cât mintea mea e împărțită în mai multe locuri, cu atât mă doare și mai mult… și parcă suferința asta e și mai adâncă, mai puternică și mai concentrată.
Nu știu să-mi explic ce doare, dar cu cât mă afund în lucruri care nu-mi aparțin, în activități pe care le fac de nevoie, cu atât doare… Și doare din ce în ce mai rău…
Mi-e clar că acel ceva din mine urlă, se zvârcolește și încearcă să-mi atragă atenția, dar din păcate nu știu ce sau cum…
Mi-am propus de ceva vreme să mă ascult mai mult, să fiu mai atentă la detalii, să-mi urmăresc mai de-aproape sufletul, corpul, dar nu prea mi-a ieșit.
De fiecare dată apar chestiuni care mă distrag și mă îndepărtează de la adevăratul meu scop și iar o iau de la capăt… Ca într-un cerc fără să mă opresc, fără să spun stop și să aleg o altă traiectorie, un alt drum…
Dar oricât de greu pare și dureros am înțeles într-un final că nu prea mai am ce face pe aici și am nevoie de schimbări, de lucruri noi, de proiecte, de tot ce îmi doream cândva și aveam impresia că nu le merit.
Am avut foarte multe de învățat în perioadele mele de cumpănă, de rătăcire, inclusiv am învățat mici trucuri pentru a-mi proteja corpul. Cu toate astea îmi dau seama că nu mă pot juca la nesfârșit cu sănătatea mea, cu energia mea.
Mi-am propus să am grijă în ce lucruri, în ce proiecte și în ce oameni îmi pun energia, căci duc lipsă de ea și parcă dintr-un moment în altul s-ar sfârși.
Marele meu noroc?
Că am oameni apropiați care mă cunosc foarte bine știu ce îmi place și ce nu și bineînțeles mă sprijină în toate nebuniile mele, fără să mă lase la greu.


Sper să reușesc să iau din fiecare tot ce-i mai bun și să pun în noul meu proiect, în noua eu și în ceea ce va urma…
… oooo și da vor urma foarte multe, căci eu nu mă dau înapoi, iar proiectele pe care mi le doresc acum sunt cele legate de suflet. Cele care în trecut mi-au adus atât bani, cât și cea mai mare satisfacție.
Zilele viitoare, de fapt aproape în fiecare zi îmi propun să vin cu vești noi despre proiecte, despre mine și despre schimbările pe care le accept cu brațele deschise.
Bobita 🙃 a zis
Succes! Doamne Ajută!
Kitty a zis
Mulțumesc!