Sunt mulțumită de ceea ce am reușit să fac până acum cu mâinile mele. Croșeta mi-a fost și încă îmi este cel mai bun sfetnic. Momentele în care croșetez sunt momente de liniște care mă fac să mă simt bine și îmi dau speranța că ziua de mâine va fii mult mai bună pentru mine, cu mult mai însuflețită, iar asta mă face să-mi păstrez visul viu. Probabil că lumea nu vede în mine decât imaginea vie a unei bunicuțe care nu face nimic altceva decât să croșeteze. Poate că în percepția lor asta sunt, dar pentru mine aceste momente sunt unice și incredibil de spectaculoase.
Nu aș putea spun exact ce simt în acele momente pentru că niciodată nu mi-aș găsi cuvintele potrivite și în măsură care să descrie asta. Cu toate că fericirea a mai mare o trăiesc în acele momente când finalizez acel ceva croșetat și îl văd în mâinile mele. Da, exact în acele momente sunt atât de fericită încât nimic rău dacă s-ar întâmpla nu ar mai conta pentru mine. Poate că de aceea nu am reușit să mă las până acum de croșetat, chiar dacă uneori mă simt atât de obosită, iar ochii varsă lacrimi. În ultimele zile am reușit să fiu puțin egoistă și printre multe altele am reușit să-mi croșetez singură broderia pentru viitoarea mea rochiță.
Îmi doresc atât de mult să fac lucruri noi, încât prefer ca în momentele mele libere să croșetez, or să desenez sau să scriu diverse articole pe blogurile mele. Da sunt foarte fericită când fac aceste trei lucruri, deoarece ele îmi aduc relaxare și mă fac să mă simt vie într-o lume plină de griji și fără prea multe orizonturi. Nu știu ce m-aș face dacă într-o zi voi fi nevoită să-mi încetez această activitate, chiar nu știu ce se va întâmpla căci nu sunt făcută să pierd timpul, ci din contră să muncesc.
Adaugă un comentariu